Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.398 din 16 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se prezintã reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Partea prezentã susţine netemeinicia criticii de neconstituţionalitate şi solicitã Curţii respingerea excepţiei cu un atare obiect. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din data de 18 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Dan Voiculescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã obiectul cauzei la instanţa de fond îl reprezintã contestaţia formulatã, în temeiul <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, împotriva Deciziei nr. 269/2006 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 234/2006 a aceleiaşi instituţii. Prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008 , <>Legea nr. 187/1999 a fost declaratã ca fiind neconstituţionalã, în ansamblul sãu. Ca efect al acestei decizii, Guvernul a adoptat <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, care a abrogat expres <>Legea nr. 187/1999 . În temeiul art. 34 din ordonanţã, autorul excepţiei a solicitat trimiterea dosarului spre competentã soluţionare Tribunalului Bucureşti, care, la primul termen de judecatã, are competenţa de a verifica dacã pãrţile stãruie în continuarea judecãţii, iar în caz afirmativ, continuã judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrãri efectuate rãmân valabile. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 34 din ordonanţã contravin art. 21 alin. (3) şi art. 24, 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Textul de lege contestat are natura juridicã a unei dispoziţii legale tranzitorii, menitã sã asigure înlãturarea efectelor legii vechi, declaratã ca fiind neconstituţionalã şi abrogatã, precum şi aplicarea imediatã a legii noi proceselor aflate în curs de judecatã. Situaţia-premisã pentru aplicarea acestui text este urmãtoarea: existenţa unei decizii prin care s-a reţinut calitatea de agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste, adoptatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii ca urmare a finalizãrii procedurii de cercetare şi anchetã efectuate în temeiul <>Legii nr. 187/1999 , respectiv formularea contestaţiei prevãzute de <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 de cãtre persoana cu privire la care s-a cerut verificarea, care are deci calitatea de reclamant. În opinia autorului, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã judecata continuã în faţa instanţei competente fãrã ca aceasta sã fie sesizatã cu o acţiune în constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii, formulatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin Direcţia juridicã, ca urmare a întocmirii notei de constatare cu privire la calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, conform procedurii instituite de <>art. 6 şi urmãtoarele din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 . Astfel, plenitudinea de competenţã acordatã instanţei de judecatã de a tranşa în mod direct asupra soluţiei adoptate de cãtre o jurisdicţie extraordinarã, declaratã neconstituţionalã, în lipsa unei sesizãri formulate potrivit dispoziţiilor noii legi, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 24, 53, art. 124 alin. (2) art. 126 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentalã. Cu alte cuvinte, jurisdicţia extraordinarã exercitatã de Consiliu şi de Colegiul Consiliului îşi menţine în continuare efectele prin intermediul textului de lege criticat, care prevede "continuarea judecãţii" în condiţiile în care etapa preliminarã a cercetãrii, esenţialã cu privire la stabilirea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, a fost viciatã prin abaterile repetate de la statutul constituţional al justiţiei. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, considerând cã dispoziţiile <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Noul act normativ a fost adoptat ca urmarea a pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2008 , prin care vechea lege a fost declaratã neconstituţionalã. Având a pune în acord legea cu prevederile Constituţiei, legiuitorul a instituit o procedurã judiciarã pentru cauzele începute sub imperiul vechii legi, reglementatã în art. 34 din ordonanţã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, cu urmãtorul conţinut: "Cauzele aflate pe rolul instanţelor civile la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se trimit instanţelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecatã, verificã dacã pãrţile stãruie în continuarea judecãţii, iar în caz afirmativ continuã judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrãri efectuate rãmân valabile." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) cu privire la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare şi art. 147 alin. (4) care consacrã efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, în ansamblul sãu, întrucât jurisdicţia exercitatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului reprezenta o jurisdicţie extraordinarã, iar natura juridicã a organelor care o exercitau era cea a instanţelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituţia României. Într-un atare context, Curtea reţine cã decizia de constatare a neconstituţionalitãţii face parte din ordinea juridicã normativã, prin efectul acesteia legea declaratã neconstituţionalã încetându-şi aplicarea pentru viitor. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". Ca urmare a adoptãrii unei astfel de decizii, legiuitorul a pus în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale, adoptând <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii. Dispoziţiile criticate de autorul excepţiei fac parte din capitolul VI "Dispoziţii finale şi tranzitorii" al ordonanţei şi au fost adoptate pentru reglementarea situaţiei cauzelor aflate pe rolul instanţelor civile la data intrãrii în vigoare a ordonanţei. Curtea constatã, potrivit principiului neretroactivitãţii legilor, cã o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi, care o abrogã în mod explicit sau implicit. A decide cã prin dispoziţiile sale legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii. Legea nouã este însã aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. Raportând cele arãtate cu titlu principial la textul de lege dedus controlului, Curtea constatã cã norma dã expresie principiului neretroactivitãţii, ceea ce impune concluzia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, cauzele în curs de judecatã la data adoptãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 se trimit instanţelor de contencios administrativ competente, care, la primul termen de judecatã, verificã dacã pãrţile stãruie în continuarea judecãţii, iar în caz afirmativ continuã judecata aplicând prevederile noii reglementãri, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrãri efectuate rãmân valabile. Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, o eventualã extindere a incidenţei actului normativ asupra unor situaţii din trecut - pe care critica sa o presupune - ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. De altfel, a considera întemeiatã o atare criticã ar însemna sã negãm posibilitatea oricãrei modificãri a legislaţiei în vigoare, întrucât, de fiecare datã, aceasta antreneazã o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, aşa cum considerã autorul excepţiei, în situaţii identice, ceea ce, desigur, este de neconceput. Norma tranzitorie criticatã este menitã sã asigure exercitarea rolului activ al judecãtorului, care va aprecia asupra valabilitãţii actelor şi lucrãrilor efectuate sub imperiul legii vechi. În virtutea principiului constituţional consacrat la art. 124 alin. (3), potrivit cãruia "judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii", instanţa este suveranã în aprecierea utilitãţii probelor propuse şi administrate de pãrţi, pe baza cãrora soluţioneazã cauza dedusã judecãţii. Prin urmare, nu se poate susţine cã autorul excepţiei nu beneficiazã de garanţiile unui proces echitabil şi de posibilitatea valorificãrii tuturor mijloacelor pe care le implicã exerciţiul dreptului la apãrare. De altfel, dispoziţia legalã invocatã fiind o normã de procedurã, este conformã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Faţã de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi ale art. 126 alin. (5), referitoare la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare, din Constituţie nu au relevanţã în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
