Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.396 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 din Codul civil
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 2.481/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.678D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.481/104/2009, Tribunalul Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova într-o cauzã având ca obiect o cerere prin care se solicitã obligarea la plata unor daune-interese pentru lipsa de folosinţã a unui teren intravilan. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor art. 16, art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens aratã cã sunt discriminatorii, în condiţiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi şi despãgubiri diferite, în cazul constructorului de bunã-credinţã faţã de constructorul de rea-credinţã. Totodatã, considerã cã art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietãţii, cât şi principiului inviolabilitãţii proprietãţii private, în condiţiile în care, pe de o parte, proprietarul construcţiei edificate, chiar cu rea-credinţã, pe terenul altuia poate fi obligat la ridicarea acesteia fãrã a beneficia de despãgubiri pentru valoarea corespunzãtoare a construcţiei şi, pe de altã parte, este afectatã însãşi substanţa proprietãţii private a constructorului de rea-credinţã. Tribunalul Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 494 din Codul civil. Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, la data de 1 octombrie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeaşi datã, se abrogã Codul civil din 1864 (cu excepţia dispoziţiilor art. 1169-1206), potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Însã, având în vedere prevederile art. 58 din Legea nr. 71/2011, potrivit cãrora în toate cazurile în care accesiunea imobiliarã artificialã presupune exercitarea unui drept de opţiune de cãtre proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrãrii, ale art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care stabilesc cã actele şi faptele juridice încheiate ori, dupã caz, sãvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevãzute de legea în vigoare la data încheierii sau, dupã caz, a sãvârşirii ori producerii lor, coroborate cu art. 4 şi 5 din legea menţionatã, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeazã a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 494 din Codul civil în vigoare la data încheierii de sesizare, respectiv Codul civil din 1864, care şi-au produs efectele faţã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum. Dispoziţiile art. 494 din Codul civil din 1864 au urmãtorul cuprins: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã de bunã-credinţã, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri şi lucrãri, dar va avea dreptul sãu de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii sau de a plãti o sumã de bani egalã cu aceea a creşterii valorii fondului." În opinia autoarei excepţie de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular, şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similarã, în acest sens fiind Decizia nr. 1.244 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010, Decizia nr. 456 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, prin care a statuat cã prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituţionale. Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constituţionale. Proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Totodatã, Curtea a constatat cã o persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã nu poate fi primitã. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia prevederile art. 494 din Codul civil creeazã o discriminare evidentã între constructor şi proprietarul terenului pe care este edificatã construcţia, de vreme ce acestea se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 2.481/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
