Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.395 din 29 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 3 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbeşti-Piţic, prin administrator Ion Duicu, în Dosarul nr. 1.303/267/2007 al Curţii de Apel Craiova Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 22 octombrie 2009, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 29 octombrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.303/267/2007, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbeşti-Piţic, prin administrator Ion Duicu, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui apel prin care a fost respinsã acţiunea în revendicare şi în despãgubiri formulatã de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat instituie, în realitate, o expropriere în afara condiţiilor stabilite de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi încãlcând garanţiile fundamentale referitoare la proprietatea privatã. Acelaşi text este în contradicţie vãditã cu un alt text <>art. 16 - din chiar aceeaşi Lege nr. 13/2007 , care prevede obligaţia despãgubirii celor prejudiciaţi. Totodatã, reglementarea atacatã conţine norme discriminatorii în favoarea statului, cãruia îi conferã o poziţie privilegiatã în raport cu proprietatea privatã a cetãţenilor. Autorul excepţiei susţine, faţã de considerentele exprimate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în aceastã materie, cã "legea vorbeşte expres de constituirea unui drept de proprietate şi nu a unui dezmembrãmânt" ("drept de uz sau servitute"), raţionament ce contrazice principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã menţioneazã, în cuprinsul încheierii de sesizare, cã dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 sunt neconstituţionale, fãrã a argumenta însã aceastã opinie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel cum a arãtat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009 , dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (3) şi ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentalã, ci se circumscriu regimului constituţional al proprietãţii private.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 sunt constituţionale, dupã cum rezultã şi din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildã <>deciziile nr. 276/2009 şi nr. 805/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având urmãtorul conţinut:
"(4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile art. 44 alin. (3) în legãturã cu interzicerea exproprierii, cu excepţia unei cauze de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire, şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul inviolabil, în condiţiile legii organice, al proprietãţii private.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a examinat în repetate rânduri conformitatea dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 faţã de normele art. 44 şi 136 din Constituţie, invocate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Chiar şi anterior adoptãrii <>Legii nr. 13/2007 , soluţia legislativã conţinutã de actualul art. 41 alin. (4) din aceasta era reglementatã, fãrã nicio deosebire de redactare, în fostul <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , în prezent abrogatã prin adoptarea noului act normativ în materie.
Astfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , prin raportare la art. 16, 44, 53 şi 136 din Legea fundamentalã şi faţã de critici de neconstituţionalitate ce corespund, în esenţã, celor formulate în cauza de faţã, Curtea a pronunţat, de exemplu, <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, prin care a respins excepţia, pentru urmãtoarele argumente: "Chiar dacã prin instituirea drepturilor de uz şi servitute titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã valorificarea fondului energetic - bun public de interes naţional -, reglementarea legalã în sine nu relevã nicio contradicţie cu art. 44 alin. (3) din Constituţie referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formalã şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza "Mellacher şi alţii împotriva Austriei", 1989, o speţã referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.
De asemenea, în cauza «Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei», 1982, aceeaşi Curte a arãtat cã, întrucât autoritãţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau sã-şi foloseascã bunurile, sã le vândã, sã le lase moştenire, sã le doneze sau sã le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat cã nu se poate asimila situaţia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacã dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispãrut.
În ceea ce priveşte <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , Curtea constatã cã acesta nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, ci prevede cã acestea sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legalã în cauzã nu relevã nicio contradicţie cu alin. (3) al art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea publicã aparţine statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilã."
Cu referire la posibilitatea de despãgubire a proprietarului terenului pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, Curtea a arãtat, prin <>Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004, cã, "potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã, «dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului». Aşa fiind, nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun".
Totodatã, prin <>Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a reţinut cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 se justificã prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice "[... ] şi alte bunuri stabilite de legea organicã". În aceeaşi ordine de idei, Curtea a arãtat, prin <>Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, cã "aparţin domeniului public construcţiile de transport al energiei electrice, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinaţii speciale, folosite în uz sau interes public. În consecinţã, aceste terenuri sunt, conform legii, inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, atât timp cât aparţin domeniului public al statului".
Pentru argumentele reţinute cu prilejul pronunţãrii deciziilor indicate, Curtea, menţinând aceeaşi soluţie, a respins şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , astfel cum rezultã din <>Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 19 martie 2009, <>Decizia nr. 805 din 19 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, şi <>Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În plus, Curtea reţine cã reglementarea dreptului de uz şi de servitute asupra terenurilor pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie determinã, într-adevãr, restrângerea exerciţiului atributelor dreptului de proprietate. Aceastã limitare este însã justificatã în condiţiile art. 53 din Constituţie - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, având în vedere cã, potrivit art. 16 alin. (1) şi (3) din lege, "lucrãrile de realizare şi retehnologizare ale capacitãţilor energetice pentru care se acordã autorizaţii, precum şi activitãţile şi serviciile pentru care se acordã licenţe sunt de interes public", iar "drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publicã". Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel cã legiuitorul poate reglementa anumite limite ale exercitãrii lui, atâta vreme cât acestea nu aduc atingere existenţei dreptului, sunt necesare într-o societate democraticã şi sunt proporţionale cu situaţiile care le-au determinat, fiind aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daibogexim" - S.R.L. din Bumbeşti-Piţic, prin administrator Ion Duicu, în Dosarul nr. 1.303/267/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 octombrie 2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
