Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.395 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 843 din 16 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009) al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în ziua de 12 octombrie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 19 octombrie 2010 şi mai apoi pentru 26 octombrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009), Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, deoarece nu existã nicio sancţiune disciplinarã asupra primului-procuror care nu soluţioneazã plângerile în termen.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, care are urmãtorul conţinut:
"În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile.
[...]
Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, statuând cã "art. 278^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã un rãspuns la necesitatea consacrãrii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecatã competente atunci când este nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de acces liber la justiţie. În vederea garantãrii dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevãzut în mod expres, în cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, dreptul persoanei vãtãmate de a formula plângere direct la instanţa de judecatã în cazul în care procurorul nu se conformeazã prevederilor art. 277 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice de îndatã persoanei care a fãcut plângerea modul în care a fost rezolvatã". Astfel, în conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile». Aşa fiind, este neîntemeiatã critica potrivit cãreia eventuala nesoluţionare a plângerii de cãtre procuror sau soluţionarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecinţã împiedicarea accesului la justiţie, câtã vreme termenul de formulare a plângerii la instanţã curge, în ipotezele arãtate, de la data expirãrii termenului legal de soluţionare a acesteia de cãtre procuror".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã "prevederile legale criticate se aplicã fãrã privilegii ori discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de naturã a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei libertãţi.
[...] Curtea constatã cã accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmãrire penalã a procesului penal este asigurat, pãrţile având posibilitatea sã îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecãţii prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt menite tocmai sã asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã, iar pe de altã parte, în plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror (şi nicidecum temeinicia şi legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise, înfãţişate instanţei de pãrţile în proces.
În limitele obiectului acestor categorii de cauze, pãrţile, depunând un minim de diligenţã pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã, având, iatã, posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv sub aspectul consecinţelor privitoare şi la art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã cât priveşte posibilitatea judecãtorului de a respinge plângerea ca tardivã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Faptul cã prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin aceastã reglementare legiuitorul a urmãrit sã dea eficienţã dreptului de acces liber la justiţie, sens în care partea, neprimind vreun rãspuns în termenul prevãzut de lege, se poate adresa judecãtorului cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere. În plus, nu poate fi primitã teza potrivit cãreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe sã curgã termenul de decãdere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârşit, prin reglementarea contestatã s-a urmãrit, printre altele, sã nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventualã nerespectare a dispoziţiilor legale potrivit cãrora procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire sã nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat sã aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat sã rezolve plângerea sa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009) al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
