Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 863 din 23 decembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Valentin Barbu în Dosarul nr. 10.157/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 14 octombrie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26 octombrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.157/280/2009, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Valentin Barbu cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, care consacrã principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale. În acest sens, aratã, în esenţã, cã, urmare a aplicãrii dispoziţiilor <>art. 259 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, a fost obligat la plata unei contribuţii la asigurãrile sociale de sãnãtate care depãşea cuantumul veniturilor realizate, respectiv sumele obţinute din închirierea unui imobil.
Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, cota de contribuţie de 6,5% din veniturile realizate care constituie contribuţia la asigurãrile sociale de stat este unicã, neavând un caracter progresiv. Prin urmare, diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul venitului. De asemenea, legiuitorul a stabilit o obligaţie fiscalã minimã, care nu poate fi însã mai micã de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar. Aceastã obligaţie este justificatã de beneficiile acordate asiguraţilor în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...]
f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-e), alin. 2^1 şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar."
Curtea observã cã, în realitate, critica autorului excepţiei se limiteazã doar la dispoziţiile tezei finale a <>art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, astfel cã numai acest text va fi supus analizei de constituţionalitate.
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege este contrar prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie referitor la aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin dispoziţiile <>art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmãrit instituirea unei cote de contribuţie unice la sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate. Diferenţa dintre cuantumul efectiv al contribuţiei ce revine diferitelor persoane este determinatã, în practicã, de mãrimea veniturilor la care se calculeazã cota de contribuţie. În legãturã cu acest aspect, prin <>Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea statua cã principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari, însã cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv.
În acelaşi timp, având în vedere cã accesul la serviciile medicale în sistemul public de asigurãri sociale este condiţionat de participarea la acest sistem prin plata contribuţiei la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate, şi ţinând seama de principiul solidaritãţii în constituirea şi utilizarea acestui fond, care antreneazã întreaga societate în efortul protejãrii sãnãtãţii populaţiei, legiuitorul a instituit obligaţia unei minime contribuţii. În acest sens sunt relevante cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, în care s-a arãtat cã "obligativitatea asigurãrii şi a contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu care stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate". Toate acestea reprezintã, de fapt, "o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor".
Stabilind cuantumul contribuţiei minime, <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 prevede cã acesta nu poate fi mai mic decât procentul de 6,5% calculat la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar.
În acelaşi timp, însã, <>art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 instituie obligaţia persoanelor care realizeazã venituri din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate într-un cuantum de 6,5% din aceste venituri, "dar nu mai puţin de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar".
Deşi pare a urmãri aceeaşi logicã a dispoziţiilor <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, textul de lege criticat, prin formularea sa, conduce însã la o interpretare diferitã, şi anume cã, în situaţia persoanelor care se încadreazã în ipoteza normei, valoarea contribuţiei nu poate fi mai micã decât însuşi cuantumul unui salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar. Faptul cã o astfel de interpretare este posibilã în practicã, este confirmat prin însãşi opinia formulatã de Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, prin care se aratã cã "legiuitorul a înţeles sã stabileascã o obligaţie fiscalã minimã pe care orice persoanã care realizeazã venituri sã o aibã (nu mai puţin de un salariu minim brut pe ţarã, lunar) [...]".
Or, o asemenea interpretare ridicã probleme de constituţionalitate care pun în discuţie respectarea principiului constituţional al justei aşezãri a sarcinilor fiscale.
Astfel, principiul constituţional amintit implicã un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Aşa cum Curtea statua prin <>Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, "fiscalitatea trebuie sã fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabilã, echitabilã şi sã nu diferenţieze [...] pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni". Prin urmare, aşezarea justã a sarcinilor fiscale trebuie sã reflecte însuşi principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice şi sã ţinã cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivã a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizeazã situaţia individualã şi sarcinile sociale ale acestora.
Or, Curtea constatã cã niciuna dintre aceste cerinţe nu este respectatã de textul de lege criticat.
Astfel, dacã <>art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 instituie o regulã generalã în ceea ce priveşte calculul contribuţiei, prin stabilirea unei cote de 6,5% ce se aplicã asupra diverselor venituri pe care contribuabilii le pot realiza, art. 257 alin. (2) lit. f) teza finalã, prin redactarea sa, pare sã instituie o excepţie. Tratamentul juridic diferenţiat nu este justificat de nicio împrejurare obiectivã. Natura veniturilor nu constituie, din perspectiva textului de lege criticat, un criteriu pentru instituirea unei reglementãri diferite. În acest sens, Curtea observã cã teza întâi a art. 257 alin. (2) lit. f) se supune aceleiaşi reguli generale, aplicabile tuturor categoriilor de venituri, şi numai dispoziţiile tezei finale, referitoare la contribuţia minimã datoratã, instituie un tratament diferit.
În acelaşi timp, Curtea constatã cã obligaţia instituitã de prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finalã din Legea nr. 96/2006 poate conduce, în practicã, la obligarea asiguratului de a plãti o contribuţie mai mare decât înseşi veniturile realizate. Or, o asemenea prevedere nu poate fi consideratã, sub niciun aspect, ca asigurând proporţionalitatea şi caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, în sensul celor arãtate mai sus.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constatã cã prevederile <>art. 257 alin. (2) lit. f) teza finalã din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate, datoratã de persoanele care realizeazã venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai micã decât cuantumul unui salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Valentin Barbu în Dosarul nr. 10.157/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã şi constatã cã dispoziţiile <>art. 257 alin. (2) lit. f) teza finalã din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate, datoratã de persoanele care realizeazã venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai micã decât cuantumul unui salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
