Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.390 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 teza intai din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 20 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Damian în Dosarul nr. 4.719/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.338D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.719/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Damian într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit formularea contestaţiei în anulare numai în cazul în care dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale nu şi a unei "greşeli fundamentale" a instanţei de recurs.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale [...]"
Autorul excepţiei susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale precum cele invocate în prezenta cauzã, s-a mai pronunţat, prilej cu care a statuat cã prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu contravin Legii fundamentale, spre exemplu prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, sau Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010.
Astfel, Curtea a reţinut cã art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã contestaţia în anulare specialã, care este o cale de atac extraordinarã, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevãzute de lege numai împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aşa cum rezultã în mod univoc din textul de lege criticat, calea proceduralã a contestaţiei în anulare specialã poate fi utilizatã de pãrţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitatã la cazurile în care dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specialã, acesta este format dintr-o singurã categorie de hotãrâri, respectiv doar hotãrârile pronunţate de instanţele de recurs.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, precum şi art. 129, care prevede cã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
Ţinând cont de caracterul acestor cãi de atac, legiuitorul este singurul competent sã stabileascã obiectul asupra cãrora aceasta poartã. A accepta argumentul autorului excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu convertirea unei cãi extraordinare de atac într-una ordinarã devolutivã, ceea ce ar încãlca autoritatea de lucru judecat a hotãrârilor pronunţate de cãtre instanţele de judecatã care au antamat fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Damian în Dosarul nr. 4.719/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
