Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.387 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conban" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.950/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.308D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.950/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conban" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect pretenţii, respectiv plata unor sume reprezentând prejudiciul material cauzat prin sustragerea, distrugerea şi înstrãinarea bunurilor proprietatea unei societãţi comerciale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile criticate sunt contrare art. 21 din Constituţie, în mãsura în care acestea reglementeazã taxarea cererilor de intervenţie în interesul pârâtului dupã regulile cererii principale, respectiv la valoarea obiectului cererii principale în cazul acţiunilor evaluabile în bani. Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã opineazã în sensul cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind pe deplin legal ca justiţiabilii sã contribuie la acoperirea cheltuielilor legate de activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti, aceastã contribuţie putând fi recuperatã conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã de partea care cade în pretenţii. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut: "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie se taxeazã dupã regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale." În susţinerea neconstituţionalitãţii textului criticat sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 21 alin. (1) privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, sau prin Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, Curtea a reţinut cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia intervenientul are obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea acesteia sau a acţiunii principale, este eronatã. Art. 10 din Legea nr. 146/1997 prevede cã cererile de intervenţie se taxeazã dupã regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale, aspect care nu duce la concluzia autorului excepţiei. Analizând norma legalã criticatã, Curtea a observat cã procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie este aceeaşi cu cea aplicabilã cererii principale, nu şi cuantumul taxei, care se calculeazã în funcţie de valoarea pretinsã prin cererea de intervenţie. În acest sens, sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice din 22 aprilie 1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei, nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cãrora "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri". De asemenea, Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie nu echivaleazã cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecãtoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţionalã de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Hotãrârea pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. De asemenea, Curtea a statuat cã, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânãri sau eşalonãri de la plata taxelor judiciare de timbru. Neintervenind elemente noi, de naturã a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conban" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.950/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
