Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.386 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în Dosarul nr. 1.677/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei si aratã cã, la dosarul cauzei, Lenuţa Daniela Benzimra şi Cristophe Albert Roland Benzimra au depus note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.677/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. 6 teza finalã din Codul fiscal, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, într-o cauzã civilã ce are ca obiect o plângere împotriva încheierii de carte funciarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa aratã cã respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate, motivatã pe neplata impozitului pe venitul din transferul proprietãţii imobiliare, obligaţie ce incumbã vânzãtorului, reprezintã o ingerinţã în dreptul de proprietate al cumpãrãtorului. Considerã cã existã o disproporţie între interesul general şi interesul persoanei afectate (actualul proprietar al imobilului), care, pentru a obţine înscrierea dreptului sãu de proprietate, se vede nevoit sã aştepte pânã ce fostul proprietar achitã impozitul sau sã îl plãteascã el în numele acestuia, impunându-i astfel o sarcinã excesivã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu îndeplinesc cerinţele prevãzute în cuprinsul textului constituţional.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 18 octombrie 2007, având urmãtorul cuprins: "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, dupã caz, a hotãrârilor judecãtoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciarã vor verifica îndeplinirea obligaţiei de platã a impozitului prevãzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitãrii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pânã la plata impozitului".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008. Cu acel prilej, Curtea a arãtat cã dispoziţiile de lege criticate dau expresie prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate reţine nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi. În realitate, ceea ce se supune atenţiei Curţii, în cauza de faţã, este o problemã de interpretare şi aplicare a legii în situaţia particularã relevatã de instanţa de judecatã.
Analizând actele şi lucrãrile dosarului, Curtea constatã cã dreptul de proprietate al petenţilor îşi are temeiul în Sentinţa civilã nr. 938 din 29 ianuarie 2009 a Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţatã în Dosarul nr. 8.866/302/2008, iar potrivit <>art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrãmintelor acestuia, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (3), se realizeazã prin hotãrâre judecãtoreascã sau prin altã procedurã, impozitul prevãzut la alin. (1) şi (3) se calculeazã şi se încaseazã de cãtre organul fiscal competent. Instanţele judecãtoreşti care pronunţã hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile comunicã organului fiscal competent hotãrârea şi documentaţia aferentã în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii".
Situaţia particularã învederatã de petenţi, în sensul cã prin Sentinţa civilã nr. 938 din 29 ianuarie 2009 s-a constatat intervenitã vânzarea-cumpãrarea imobilului la data de 7 iulie 1997, iar acest impozit pe tranzacţiile imobiliare nu exista în anul 1997, situaţie ce justificã aprecierea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finalã, nu poate fi primitã pentru cel puţin trei argumente, dupã cum urmeazã:
- afirmaţia cã în anul 1997 nu exista impozitul pe tranzacţii imobiliare nu este corectã. Acest impozit a existat dintotdeauna, însã nu sub forma în care este instituit astãzi prin Codul fiscal;
- instanţa a constat intervenitã vânzarea-cumpãrarea imobilului la data de 7 iulie 1997, pe baza unor înscrisuri sau altor probe, iar nu în baza existenţei unui act autentic de vânzare-cumpãrare, întrucât, în cazul în care ar fi existat un astfel de act autentic, acţiunea în constatare a petenţilor nu ar mai fi avut obiect. Or, ocolind prevederea legalã potrivit cãreia înstrãinarea imobilelor se face numai prin act autentic, petenţii s-au expus unor riscuri, inclusiv riscului ca vânzãtorii sã nu-şi achite impozitul datorat, şi prin aceasta sã paralizeze cererea de intabulare a dreptului lor de proprietate;
- potrivit tezei a doua din alin. (6) al <>art. 77^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, instanţa avea obligaţia sã comunice organului fiscal competent hotãrârea definitivã şi irevocabilã, precum şi documentaţia aferentã, în vederea calculãrii şi încasãrii impozitului pe transferul proprietãţilor imobiliare. În cazul în care s-ar fi fãcut o atare comunicare, ar fi existat un dosar de executare pe numele vânzãtorilor şi, probabil, impozitul datorat s-ar fi plãtit.
Prin urmare, situaţia particularã la care s-a ajuns nu poate fi imputatã textului legal criticat, dat fiind cã, prin reglementarea acestui text, legiuitorul are grijã sã protejeze dreptul statului de a-şi încasa de la contribuabili impozitele şi taxele datorate, fãrã a veni în coliziune cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã instanţa criticã dispoziţiile <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fãrã a avea în vedere cã acestea trebuie interpretate şi prin prisma tezei întâi şi a doua din text, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în Dosarul nr. 1.677/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
