Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.384 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, si ale art. 577 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 577 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în Dosarul nr. 3.508/110/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.508/110/2009, Tribunalul Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurenta Societatea Comercialã "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în cadrul soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, deoarece în cazul persoanelor fizice sau juridice executarea se face imediat, însã, în cazul în care cel executat este statul, acesta "beneficiazã de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de platã".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 577 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã acestea contravin şi prevederilor art. 124 privind înfãptuirea justiţiei din Legea fundamentalã, deoarece actele efectuate de cãtre executorul judecãtoresc nu pot avea putere de lege. Invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008.
Tribunalul Bacãu - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Din notele scrise prin care se invocã excepţia de neconstituţionalitate reiese cã autorul acesteia a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 577 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 577: "Executorul judecãtoresc va încheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre îndeplinirea executãrii, stabilind totodatã cheltuielile de executare pe care urmeazã sã le plãteascã debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Cu privire la dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii acestora, sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã, prin <>Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã ordonanţa a cãrei constituţionalitate este contestatã are o evidentã finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisã indispensabilã a desfãşurãrii activitãţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului.
Totodatã, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece permite statului sã împiedice, sã anuleze sau sã întârzie în mod excesiv executarea unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate împotriva sa. Astfel, este adevãrat cã prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã (dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuã din cauza lipsei de fonduri) se prelungeşte durata procedurii de executare a titlului. Însã, Curtea a observat cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (Hotãrârea din 7 mai 2002) s-a statuat cã, deşi o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite cã o întârziere în executare ar putea fi justificatã de circumstanţe speciale, chiar dacã regula este aceea a executãrii într-un termen rezonabil. Aceastã întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducã atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În final, Curtea a reţinut cã procedura de executare a obligaţiilor de platã aparţinând instituţiilor publice, aşa cum e reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 110/2007, se desfãşoarã într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
II. Referitor la prevederile art. 577 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã acestea reprezintã norme de procedurã potrivit cãrora executorul judecãtoresc va încheia un proces-verbal despre îndeplinirea executãrii, stabilind şi cheltuielile de executare pe care urmeazã sã le plãteascã debitorul, proces-verbal ce constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare stabilite în sarcina acestuia. Astfel, faptul cã acest proces-verbal constituie titlu executoriu, în temeiul legii, nu poate conduce la concluzia cã dispoziţia de lege prin care este calificat ca atare ar fi neconstituţionalã, întrucât legiuitorul este liber sã instituie şi alte titluri executorii în afarã de hotãrârile judecãtoreşti. Exemple în acest sens ar fi contractul de asistenţã juridicã, legal încheiat, prevãzut de dispoziţiile <>art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, prevãzut de <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prin urmare, nu existã nicio contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi cele ale art. 124 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 577 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în Dosarul nr. 3.508/110/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
