Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecãtoriei Huedin şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.098D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei solicitã completarea prevederilor legale, în sensul ca şi alţi participanţi la trafic sã fie obligaţi la plata tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.465/211/2009, Judecãtoria Huedin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Marius Foia Hart într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Constituţie, îngrãdind dreptul la libera circulaţie a cetãţenilor ce folosesc autovehicule pe drumurile naţionale, în condiţiile în care aceştia contribuie prin taxe, impozite şi accize la combustibil, la construirea şi întreţinerea drumurilor. De asemenea, considerã cã acestea sunt discriminatorii, întrucât sunt exceptaţi de la plata taxei de drum anumiţi participanţi la trafic, cum ar fi motocicliştii, bicicliştii sau cãruţele, care, deşi folosesc drumurile naţionale, nu sunt obligaţi la plata taxei prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Judecãtoria Huedin opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prin instituirea unei taxe de drum pentru utilizarea drumurilor naţionale nu se îngrãdeşte în niciun mod dreptul la libera circulaţie a cetãţenilor, în condiţiile în care aceştia au posibilitatea ca prin reţeaua de drumuri existente, altele decât drumurile naţionale, sã poatã tranzita România. Perceperea taxelor de drum nu are scopul limitãrii circulaţiei şi dreptului la liberã circulaţie, ci are menirea de a asigura fondurile necesare reparãrii şi întreţinerii reţelei naţionale de drumuri şi extinderea acestei reţele, soluţie agreatã şi acceptatã în Uniunea Europeanã. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, pe considerentul cã dispoziţiile criticate au un caracter discriminatoriu prin exceptarea unor categorii de participanţi la trafic de a plãti taxa de drum, aceastã criticã este nejustificatã, în condiţiile în care proprietarul sau administratorul drumului poate institui reguli de utilizare şi excepţii de la plata acestei taxe. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 424/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 25 privind libera circulaţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: 1. Prin Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a observat cã Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi strãini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totalã maximã autorizatã şi numãrul de axe, dupã caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfã pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce priveşte tarifarea utilizãrii infrastructurii de transport rutier. De asemenea, Curtea a reţinut cã tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanţa criticatã nu reprezintã o taxã, în sensul de obligaţie fiscalã impusã unei anumite categorii de persoane şi care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanţa criticatã, sumele încasate în urma aplicãrii tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziţia Companiei Naţionale de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodatã, aceste sume sunt utilizate - în exclusivitate - pentru finanţarea lucrãrilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plãţi în numele autoritãţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrãzilor. 2. Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la faptul cã Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România îngrãdeşte libera circulaţie a cetãţenilor prevãzutã la art. 25 din Constituţie, precum şi pretinsa discriminare pe care ar crea-o, nu poate fi reţinutã. Astfel, dreptul la liberã circulaţie, prevãzut la art. 25 din Constituţie, se referã la mişcarea transfrontalierã a persoanelor şi cea din interiorul frontierelor unui stat, vizeazã atât libertatea de mişcare propriu-zisã, cât şi libertatea oricãrui cetãţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţarã, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţarã. De altfel, dreptul la libera circulaţie este garantat, dar condiţiile exercitãrii acestui drept sunt stabilite prin lege. Prin instituirea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi strãini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totalã maximã autorizatã şi numãrul de axe, dupã caz, nu se încalcã prevederile art. 25 din Constituţie, întrucât scopul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este acela de a asigura finanţarea lucrãrilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale şi nu de a obstrucţiona libera circulaţie a cetãţenilor. Pe de altã parte, referitor la faptul cã normele criticate ar fi discriminatorii, întrucât sunt exceptaţi de la plata taxei de drum anumiţi participanţi la trafic, Curtea, în jurisprudenţa sa constantã, a statuat cã, în mãsura în care reglementãrile deduse controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiatã. Dacã s-ar accepta raţionamentul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, s-ar ajunge la completarea prevederilor legale criticate, în sensul de a fi incluşi în categoria celor cãrora li se aplicã anumite tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier şi alţi participanţi la trafic, aspect ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. Omisiunea de reglementare nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Însã, astfel cum reiese din economia textelor criticate, tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplicã tuturor vehiculelor înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi strãini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totalã maximã autorizatã şi numãrul de axe, dupã caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecãtoriei Huedin. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
