Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.382 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 alin. (3) si art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 alin. (3) şi <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Cristina Ruxandra Constantin în Dosarul nr. 12.085/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 12.085/281/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 alin. (3) şi <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petenta Cristina Ruxandra Constantin în cadrul unui recurs într-o cauzã având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în raporturile de drept contravenţional, pãrţile nu se aflã pe picior de egalitate, precum în raporturile de drept privat, întrucât, beneficiind de atributul puterii publice, reprezentanţii statului au o poziţie supraordonatã, atât în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor, cât şi în materia administrãrii probelor. Astfel, petentul ori nu dispune de mijloacele necesare pentru a administra probele, ori mijloacele sale sunt net inferioare faţã de cele ale pãrţii adverse. Totodatã, instanţele de judecatã apreciazã în mod constant cã, în materie contravenţionalã, sarcina probei revine petentului, ceea ce este neconstituţional şi contravine şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Cauza Anghel împotriva României, 2007.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 alin. (3) şi <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele legale criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi cap. III, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilã în cazul lipsei unor menţiuni.
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã, Curtea respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a constatat cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 4 octombrie 2007, pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, a statuat cã, deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã, şi nu pe cale penalã, autorii comportamentelor considerate contrarii legii nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã. O asemenea poziţie este fireascã, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punctul de vedere al protecţiei juridice de care se bucurã, s-ar afla pe o treaptã inferioarã autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 alin. (3) şi <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Cristina Ruxandra Constantin în Dosarul nr. 12.085/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
