Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.379 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 575 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 83 din 8 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecãtoriei Paşcani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa constantã a Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.054/866/2009, Judecãtoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Mihaela Pascu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit teoriei şi practicii procesuale civile, procesul civil cunoaşte mai multe etape, faza executãrii silite fãcând parte integrantã a acestuia. În mãsura în care principiile constituţionale ale liberului acces la justiţie şi dreptului la apãrare sunt garantate, rezultã cã aceste principii trebuie sã cârmuiascã deopotrivã şi faza executãrii silite. Or, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în redactarea sa actualã, lãsând la latitudinea instanţei de judecatã mãsura procesualã a suspendãrii cauzei pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a contestaţiei, nu asigurã în mod efectiv accesul la justiţie şi dreptul la apãrare al pãrţii supuse procedurii executãrii. Nu se poate accepta ca în cadrul unei proceduri execuţionale care are ca obiect o hotãrâre judecãtoreascã de înapoiere a copilului în ţara reşedinţei sale obişnuite sã devinã aplicabile, prin analogie, prevederile art. 575 din Codul de procedurã civilã, fãrã ca prin aceasta sã nu se aducã atingere gravã demnitãţii fiinţei umane, astfel cum aceasta este garantatã de prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, şi interesului superior al copilului, consacrat de art. 49.
Judecãtoria Paşcani apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. Art. 403 alin. 1 pct. c) din Codul de procedurã civilã acordã instanţei de judecatã posibilitatea de a examina, de la caz la caz, dacã se impune, suspendarea executãrii silite, în funcţie de împrejurãrile cauzei şi consecinţele produse de executare. Referitor la critica prevederilor art. 575 din Codul de procedurã civilã, instanţa aratã cã, deşi legea procesualã românã nu reglementeazã distinct executarea silitã a obligaţiei civile de a preda un minor, posibilitatea ducerii la îndeplinire a acestei obligaţii de a face, prin aplicarea unei amenzi civile debitorului, corespunde exigenţelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 575: "Dacã partea obligatã sã predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silitã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, art. 22 alin. (2), art. 24, 26 şi 49.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate prevãd posibilitatea ca preşedintele instanţei sã dispunã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecã potrivit regulilor de procedurã din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o mãsurã vremelnicã, în scopul pãstrãrii unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului este menitã sã îi permitã acestuia sã îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
Pe de altã parte, încheierea prin care este soluţionatã cererea de suspendare este supusã cãii de atac a recursului, prilej care permite pãrţii nemulţumite de soluţia adoptatã sã obţinã îndreptarea acesteia.
Soluţia adoptatã în decizia anterioarã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 575 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã, în cazul în care obligaţia debitorului prevãzutã în titlul executoriu constã în predarea unui bun mobil, iar debitorul nu executã de bunãvoie obligaţia sa în termenul prevãzut în somaţie, executorul va proceda la executarea silitã. Bunul mobil cãruia îi este aplicatã procedura de executare silitã prevãzutã de dispoziţiile criticate este un bun determinat prin calitate şi cantitate, finalitatea acestei proceduri fiind evidentã, şi anume determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa.
Aşa fiind, Curtea constatã cã sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 575 din Codul de procedurã civilã reprezintã un aspect de interpretare şi aplicare coroboratã a legilor incidente în cauza aflatã pe rolul instanţei, aceasta din urmã fiind singura competentã a decide cu privire la modalitatea în care va aplica norma procesualã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecãtoriei Paşcani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
