Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.376 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 14 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber Învãţãmânt Preuniversitar Buzãu în Dosarul nr. 2.607/114/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 191D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011, ambele privind o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect identic, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber Învãţãmânt Preuniversitar Buzãu în dosarele nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã ordonanţa de urgenţã criticatã nu afecteazã drepturi sau libertãţi fundamentale, cã nu încalcã principiul separaţiei puterilor în stat şi cã, la momentul adoptãrii sale, a existat o situaţie extraordinarã în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12, 13 ianuarie 2011 şi 2 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber Învãţãmânt Preuniversitar Buzãu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva sentinţelor prin care au fost respinse, în temeiul art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010, pretenţiile bãneşti ale cadrelor didactice reprezentate de sindicatul sus-menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat nu ţine seama de prevederile Legii nr. 221/2008 şi nici de deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009. Or, atât timp cât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009, şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 prelungesc în timp aplicarea unor dispoziţii declarate deja neconstituţionale, textul legal criticat, stabilind salariile de bazã la data de 31 decembrie 2009, nu se poate raporta tocmai la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009, întrucât, în continuare, se va perpetua viciul de neconstituţionalitate. Mai mult, se susţine cã instanţa constituţionalã, prin Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, a statuat asupra faptului cã dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 conţin vicii de neconstituţionalitate; chiar dacã nu au fost declarate expres ca fiind neconstituţionale, o atare apreciere fãcutã în considerentele deciziei este obligatorie şi trebuie respectatã.
Se mai aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 se constituie într-un act de contracarare a voinţei Parlamentului, încãlcând astfel art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie; de asemenea, se aratã cã Guvernul nu justificã urgenţa mãsurii, nu existã o situaţie extraordinarã şi afecteazã dreptul de proprietate privatã, la salariu şi la un nivel de trai decent, încãlcând art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.
În fine, se apreciazã cã, prin lipsa consultãrii Consiliului Economic şi Social în adoptarea acestei mãsuri, Guvernul a încãlcat art. 102 şi 141 din Constituţie.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã din moment ce ordonanţa de urgenţã criticatã a fost aprobatã prin Legea nr. 300/2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele nr. 191D/2011 şi nr. 218D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, textul legal criticat nemaifiind în vigoare. În Dosarul nr. 465D/2011, Guvernul nu a transmis punctul sãu de vedere.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care au urmãtorul cuprins:
"Reîncadrarea personalului didactic din învãţãmânt la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bazã la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobatã prin Legea nr. 300/2009."
Autorul excepţiei considerã cã textul legal criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi respectarea supremaţiei Constituţiei, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) şi (2) privind rolul Guvernului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, precum şi ale art. 141 privind Consiliul Economic şi Social.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a observat cã textul legal criticat a fost abrogat prin dispoziţiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi nu produce efecte juridice asemenea celor cuprinse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Însã aceastã situaţie nu se datoreazã normei abrogatoare, ci faptului cã, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, stabilind cã acestea se aplicã pe toatã perioada cuprinsã între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învãţãmânt la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în platã la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, şi nu cu Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerinţã în sfera de competenţã a puterii legiuitoare, reprezintã o aplicare corectã a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizãrii personalului din învãţãmânt (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).
Aşadar, Curtea a constatat cã textul criticat, prin prisma interpretãrii date de Decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, îşi gãseşte o aplicare conformã cu Constituţia; în aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a conchis cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
II. De asemenea, Curtea observã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, prin prisma consecinţelor rezultate dintr-o decizie pronunţatã de Curtea Constituţionalã pe fondul acesteia, antameazã chestiuni care ţin de modalitatea în care instanţele judecãtoreşti trebuie sã interpreteze şi sã aplice legile lato sensu. În acest sens este grãitor cã textul de lege criticat, chiar în lipsa unei decizii de constatare a neconstituţionalitãţii, a putut fi interpretat, în mod corect, chiar în sensul dorit de autorul excepţiei, dovadã fiind Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011. Or, faptul cã instanţa de judecatã a ales sã îl interpreteze într-un sens contrar deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior publicãrii acesteia, sau considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizãrii cadrelor didactice ţine de puterea de apreciere a judecãtorului cauzei, fãrã a se putea ridica problema de interpretare şi aplicare a legii la rangul de chestiune de constituţionalitate ce ar putea fi cenzuratã numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Mai mult, dacã s-ar aprecia cã textul legal criticat este neconstituţional tocmai pentru motivele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a-l aplica într-un anumit sens, ar însemna cã aceasta din urmã şi-a depãşit competenţa, subrogându-se Curţii Constituţionale ca şi legislator negativ. Or, astfel cum s-a arãtat în Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, Înalta Curte a acţionat într-un mod conform cu competenţa sa stabilitã prin lege şi a stabilit efectele infraconstituţionale ale deciziilor Curţii Constituţionale.
Ţinând cont de art. 330^7 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, pronunţatã în urma promovãrii unui recurs în interesul legii, "nu are efecte asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese". Acest lucru înseamnã cã în cele 3 dosare aflate pe rolul Curţii Constituţionale, care la momentul de faţã au fost soluţionate definitiv şi irevocabil de instanţele judecãtoreşti, personalul didactic reprezentat de cãtre sindicat nu va fi reîncadrat în funcţie cu salariul stabilit potrivit Legii nr. 221/2009.
În consecinţã, Curtea reţine cã personalul didactic reprezentat nu îşi va putea recupera sumele de bani reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 şi cel stabilit conform Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 din moment ce recursul în toate cele 3 dosare a fost respins anterior Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011 de cãtre Curtea de Apel Ploieşti, în condiţiile în care şi instanţa de fond, Tribunalul Buzãu, respinsese acţiunile formulate de cãtre reclamant prin care, în esenţã, se solicita, în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, emiterea unor decizii de reîncadrare a personalului didactic reprezentat cu salariul de bazã calculat potrivit Legii nr. 221/2008, şi nu potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009. Însã o atare situaţie nu se datoreazã nesoluţionãrii unei probleme de constituţionalitate, ci aplicãrii, în mod greşit, a textului criticat în raport cu deciziile Curţii Constituţionale. Îndreptarea unei asemenea erori de apreciere a instanţelor judecãtoreşti nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta, în lipsa unei competenţe exprese, neputând cenzura constituţionalitatea hotãrârilor judecãtoreşti prin care se tranşeazã litigiile ce vizeazã drepturi subiective.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber Învãţãmânt Preuniversitar Buzãu în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
