Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.375 din 26 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) si art. 11^1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Class Special Event" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.703/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.703/300/2009, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Class Special Event" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect o somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin procedura specialã pe care acestea o instituie, se exclude posibilitatea administrãrii de probe pentru dovedirea drepturilor pãrţilor, defavorizându-se debitorul de bunã-credinţã.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, şi rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, având urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.
(3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 10 alin. (2): "Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 11^1: "(1) Ordonanţa privind somaţia de platã nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedurã civilã se aplicã în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apãrare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, autorul invocã şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã a fost sesizatã în numeroase rânduri cu neconstituţionalitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 în ansamblu ori a principalelor dispoziţii ale acesteia, criticile fiind similare cu cele din cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a statuat, în esenţã, cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a constatat cã textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale. Cu acelaşi prilej Curtea a reţinut cã, pe de o parte, ordonanţa constituie titlu executoriu, împotriva cãruia debitorul poate formula contestaţie la executare potrivit normelor Codului de procedurã civilã, iar pe de altã parte, cã ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat faţã de fondul raporturilor juridice dintre pãrţi.
În acelaşi timp, prin <>Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege". Prin urmare, ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, fiind justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat, "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Class Special Event" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.703/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
