Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.367 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 31 din 13 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "El Casio" - S.R.L. din Slobozia în Dosarul nr. 5.103/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.720D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Aurelia Ciupercã, membru al Baroului Ialomiţa, în calitate de apãrãtor ales cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul apãrãtorului autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia. Aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat instituie o rãspundere indirectã a angajatorului pentru fapta angajatului, acesta din urmã fiind încurajat sã îşi exercite abuziv drepturile, ştiind cã nu îi va fi aplicatã nicio sancţiune.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã nu au fost prezentate argumente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.103/202/2010, Judecãtoria Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "El Casio" - S.R.L. din Slobozia într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii introduse împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã societatea comercialã nu poate fi rãspunzãtoare pentru nerespectarea de cãtre conducãtorii auto, angajaţi ai sãi, a prevederilor legale referitoare la timpul de odihnã, atâta vreme cât aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile legale. În opinia sa, textul de lege criticat permite anumitor categorii de persoane sã nu îşi respecte obligaţiile care le revin, întrucât nu instituie nicio sancţiune în sarcina acestora. Precizeazã cã angajatorul este cel care rãspunde pecuniar pentru faptele angajaţilor sãi, fãrã a exista posibilitatea angajãrii unei rãspunderi solidare, ca o consecinţã a rãspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
Judecãtoria Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între aceştia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto respectarea perioadei minime de odihnã. Totodatã, precizeazã cã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului. Mai observã cã prepusul şi comitentul nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã şi, ca atare, nu li se poate aplica acelaşi tratament juridic, astfel cã nu se poate pune problema încãlcãrii art. 16 alin. (1) din Constituţie. În sensul celor arãtate, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 371/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 9 alin. (1) lit. d): "(1) Contravenţiile prevãzute la art. 8 se sancţioneazã dupã cum urmeazã: (...)
d) cu amendã de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevãzute la alin. (2) pct. 1-11 şi 16, aplicabilã întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevãzute la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, aplicabilã conducãtorului auto."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã dispoziţiile art. 16 "Egalitatea în drepturi" şi art. 57 "Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor" din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, a constatat cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
De asemenea, prin Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 19 august 2011, Curtea a reţinut cã nimic nu împiedicã statul sã sancţioneze întreprinderea pentru conduita necorespunzãtoare a angajatului sãu, aceasta pãstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este rãspunzãtor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "El Casio" - S.R.L. din Slobozia în Dosarul nr. 5.103/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
