Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.366 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor subpunctului 2.5.6 al pct. 2 - "Memoriu" al Listei I - "Piese scrise" a sectiunii A - "Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire - P.A.C." din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Medamira Popa în Dosarul nr. 4.137/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.672D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã justificarea condiţiei impuse de textul de lege criticat se regãseşte în ideea armonizãrii interesului particular cu cel general, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.137/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Medamira Popa într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât obligarea proprietarului de a solicita acordul autentic al vecinilor în anumite cazuri de utilizare a bunului sãu, indiferent dacã aceastã utilizare este cu bunã-credinţã sau constituie un abuz de drept, creeazã o discriminare între drepturile proprietarului şi cele ale vecinului. De asemenea, se limiteazã grav exerciţiul dreptului de proprietate în baza unei presupuse vãtãmãri viitoare a vecinilor şi se instituie o prezumţie de rea-credinţã a proprietarului. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, acesta neaducând atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. Precizeazã cã Legea nr. 50/1991 reglementeazã condiţiile în care trebuie sã aibã loc executarea lucrãrilor de construcţii, stabilind în sarcina proprietarului anumite obligaţii ce derivã din necesitatea protejãrii interesului general pe care urbanismul şi amenajarea teritoriului, precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintã. Astfel, aratã cã pot fi stabilite anumite limitãri fie în privinţa dreptului de proprietate, fie în privinţa unor atribute ale acestuia, în vederea apãrãrii intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii sã nu se anihileze dreptul de proprietate, ceea ce, în speţã, nu este cazul. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. În realitate, Curtea observã cã autorul excepţiei vizeazã, prin critica sa, prevederile subpunctului 2.5.6 al pct. 2 - "Memoriu" al Listei I - "Piese scrise" a secţiunii A - "Proiectul pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construire - P.A.C." din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 261/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009, dispoziţii asupra cãrora urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea prevãd cã proiectul pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construire trebuie sã conţinã "Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formã autenticã, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinãtate - şi numai dacã sunt necesare mãsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrãri de construcţii necesare în vederea schimbãrii destinaţiei în clãdiri existente, precum şi în cazul amplasãrii de construcţii cu altã destinaţie decât cea a clãdirilor învecinate." În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 44 alin. (2) care garanteazã şi ocroteşte în mod egal proprietatea privatã, indiferent de titular şi art. 57 potrivit cãruia cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, potrivit textului de lege criticat, autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii poate fi fãcutã numai dacã documentaţia tehnicã întocmitã în acest scop cuprinde, alãturi de celelalte piese scrise şi desenate, acordul vecinilor, exprimat în formã autenticã. Legiuitorul a impus îndeplinirea acestei condiţii pentru anumite tipuri de construcţii, în considerarea posibilului efect negativ pe care ar putea sã îl aibã realizarea acestora asupra exerciţiului dreptului de proprietate al proprietarilor vecini. Astfel, norma criticatã are ca finalitate evitarea producerii unei tulburãri a folosinţei imobilelor proprietarilor vecini şi, implicit, a dreptului de proprietate al acestora. O astfel de prevedere legalã reprezintã o modalitate de transpunere în practicã a dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Constituţie, care stabileşte cã "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Aşadar, legiuitorul constituant a apreciat cã asigurarea bunei vecinãtãţi reprezintã un deziderat care trebuie înscris în însãşi Legea fundamentalã. În consecinţã, legiuitorul ordinar a dat substanţã acestei prevederi constituţionale, condiţia impusã prin textul de lege criticat fiind necesarã pentru apãrarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor sale. De aceea, nu se poate susţine cã s-ar crea o discriminare între constructor şi proprietarul vecin în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate. În acest sens, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea cã dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetãţenilor, exemplificative sub acest aspect fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, şi Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, pronunţatã în Cauza Sporrong şi Lţnnroth împotriva Suediei, paragraful 69. Tot astfel, Curtea nu poate reţine pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 57 din Legea fundamentalã. Eventualul refuz abuziv al proprietarilor vecini de a acorda acceptul lor pentru realizarea construcţiei poate fi constatat de instanţa de judecatã, care are competenţa de a pronunţa o hotãrâre care sã ţinã locul unui asemenea acord.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor subpunctului 2.5.6 al pct. 2 - "Memoriu" al Listei I - "Piese scrise" a secţiunii A - "Proiectul pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construire - P.A.C." din anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Medamira Popa în Dosarul nr. 4.137/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
