Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.365 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 30 din 13 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandrina Cojocaru în Dosarul nr. 2.341/54/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.517D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin mandatar, domnul Marius Cojocaru. Se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul mandatarului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã reglementarea respectã condiţiile constituţionale de emitere a ordonanţelor de urgenţã şi nu afecteazã dreptul de proprietate privatã. Aceasta, întrucât instituie o mãsurã de garantare a titlului de proprietate, fãrã sã nege existenţa şi întinderea despãgubirilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.341/54/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandrina Cojocaru într-o cauzã având ca obiect obligarea
Autoritãţii Naţionale pentru Restituirea Proprietãţilor la emiterea unui titlu de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens aratã cã din prevederile art. 3 lit. h) şi art. 182 lit. a) cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005 rezultã cã emiterea titlurilor de platã nu poate avea drept consecinţã un dezechilibru bugetar, de vreme ce plãţile urmeazã sã se facã în termen de 2 ani de la emiterea acestor titluri. Se susţine cã, prin aceastã motivare, se recunoaşte cã situaţia extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã în realitate nu existã.
De asemenea, aratã cã obligarea celor care deţin titluri de despãgubiri ca, pe perioada suspendãrii emiterii titlurilor de platã, sã accepte conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni la Fondul "Proprietatea" apare ca o restrângere a exerciţiului dreptului, restrângere care nu poate fi fãcutã decât prin lege, iar nu prin ordonanţã.
Totodatã, criticã faptul cã sub incidenţa Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 intrã doar acele persoane cãrora încã nu li s-au emis titlurile de platã, acestora creândulise, pe perioada de 2 ani de la intrarea în vigoare, o situaţie discriminatorie faţã de cei cãrora li s-au emis deja aceste titluri de platã. Aratã cã starea de crizã economicã în care se aflã România nu poate afecta în mod diferit beneficiarii Legii nr. 247/2005, împãrţiţi de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 în douã categorii, şi anume cei cãrora li s-au emis titlurile de platã - care îşi vor primi despãgubirile la care au dreptul, chiar în situaţia în care bugetul este afectat de aceste plãţi - şi ceilalţi, cãrora nu li s-au emis încã titluri de platã şi care se vãd nevoiţi sã accepte o variantã impusã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, respectiv acceptarea unor acţiuni la un fond pentru care s-au creat doar premisele bunei funcţionãri, dar care nu funcţioneazã în mod optim. Discriminarea creatã este cu atât mai evidentã cu cât nu emiterea titlului de platã, ci plata efectivã a despãgubirilor este de naturã a afecta bugetul statului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de creanţã al reclamantei, ci doar îi suspendã temporar exerciţiul, nefiind nici discriminatoriu pentru persoane aflate în situaţii similare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având urmãtorul conţinut:
- Art. III: "(1) Pe o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se suspendã emiterea titlurilor de platã prevãzute în titlul VII "Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pe perioada de suspendare prevãzutã la alin. (1), valorificarea titlurilor de despãgubire emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea»), corespunzãtor sumei pentru care s-a formulat opţiunea.
(3) Persoanele care, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, au optat pentru acordarea titlurilor de platã, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea»). Persoanele care nu opteazã pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea») vor primi titluri de platã dupã expirarea perioadei de suspendare prevãzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã urmãtoarele dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, ocrotind proprietatea privatã indiferent de titular, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 115 alin. (4) care prevede cã Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate în cauza de faţã. Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii*), a reţinut cã, în conformitate cu jurisprudenţa sa anterioarã, reprezentatã de Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, şi Decizia nr. 119 din 1 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu vizeazã absolutizarea exerciţiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua şi art. 136 alin. (5) din Constituţie prevãd cã legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi cã proprietatea privatã este inviolabilã "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent sã fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
----------
*) Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
Curtea a reţinut cã în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referindu-se la hotãrârile din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 şi 18 martie 2008, pronunţate în Cauza Sporrong şi Lţnnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 37, şi, respectiv, Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54.
Totodatã, Curtea a observat cã, prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, sau Decizia nr. 842 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, a reţinut cã un act normativ care, prin conţinutul sãu, urmãreşte gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de naturã sã contravinã dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu aduce atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporarã de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadã de 2 ani, a titlurilor de platã emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzãtor sumei pentru care a fost formulatã opţiunea. Or, acest lucru nu echivaleazã cu imposibilitatea valorificãrii dreptului de creanţã asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalitãţi de valorificare, determinatã de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de naturã bugetarã şi de dificultãţi în menţinerea echilibrului bugetar. Prin urmare, mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
Considerentele enunţate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. În plus, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate criticã şi lipsa urgenţei care sã justifice emiterea reglementãrii pe calea unei ordonanţe de urgenţã. Curtea constatã cã necesitatea contracarãrii efectelor economice destabilizatoare pe care le-ar fi avut valorificarea imediatã a titlurilor de platã este de naturã sã confere caracter constituţional mãsurii prevãzute de textul de lege criticat, din perspectiva respectãrii exigenţelor impuse de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. În sprijinul acestei idei poate fi amintitã şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
Curtea constatã, de asemenea, cã nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalitãţii în drepturi, întrucât prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu conduc la o situaţie discriminatorie. Textul de lege criticat instituie, într-adevãr, douã categorii distincte de persoane, şi anume cele cãrora li s-au emis titlurile de platã anterior intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã menţionate şi cele cãrora nu li s-au emis încã titluri de platã şi care pot opta fie pentru conversia acestora în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie pentru primirea titlurilor de platã dupã expirarea perioadei de suspendare. Dar diferenţierea celor douã categorii constã doar în introducerea unui decalaj temporal între momentele la care valorificarea titlurilor de platã pentru imobilele preluate în mod abuziv devine efectivã. Prin urmare, textul de lege criticat nu instituie o discriminare neconstituţionalã, ci reprezintã o reglementare care îşi gãseşte o justificare obiectivã şi rezonabilã prin prisma motivaţiilor economice care au stat la baza edictãrii actului normativ din care acesta face parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandrina Cojocaru în Dosarul nr. 2.341/54/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
