Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.360 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 15 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã SPAR - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde Consiliul Concurenţei, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei considerã cã excepţia este neîntemeiatã, apreciind cã textul constituţional invocat nu este aplicabil persoanelor juridice şi cã acesta se referã la materia penalã, şi nu la cea contravenţionalã. Se mai susţine cã individualizarea sancţiunilor prin metode clare determinã un grad ridicat de predictibilitate a consecinţelor sãvârşirii unor fapte de încãlcare a legii în domeniul concurenţei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei ridicate, arãtând cã textul constituţional invocat nu se referã la sancţiunile administrative.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.586/55/2008, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã SPAR - S.R.L. Arad într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã plângerea sa contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat este neconstituţional, întrucât lasã la aprecierea Consiliului Concurenţei posibilitatea de a stabili prin instrucţiuni o limitã minimã a amenzii contravenţionale în cazul încãlcãrii prevederilor art. 50 şi <>art. 51 din Legea nr. 21/1996 . În acest fel se limiteazã dreptul organului constatator de a aprecia gradul de pericol social al fiecãrei fapte şi de a individualiza în mod corect sancţiunea aplicatã. Se mai susţine cã sunt nesocotite cerinţele de previzibilitate a legii, întrucât art. 52 conferã unui organ atribuţia de a stabili alte sancţiuni decât cele prevãzute de lege.
Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 52: "Individualizarea sancţiunii în cazul sãvârşirii vreuneia dintre contravenţiile prevãzute la art. 50 şi 51 se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei. Sancţiunile vor fi gradate pe tranşe, prin instrucţiuni adoptate de cãtre Consiliul Concurenţei."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional de cãtre Consiliul Concurenţei pentru încãlcarea <>art. 50 lit. c) din Legea nr. 21/1996 , şi anume pentru furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate cu suma de 256.229,8 RON, reprezentând 0,2% din cifra sa de afaceri. Acesta invocã în susţinerea excepţiei prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, text ce vizeazã materia penalã - "Nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii". Curtea constatã cã, în pofida faptului cã prezenta cauzã are ca obiect o plângere contravenţionalã, textul constituţional invocat este pertinent pentru soluţionarea acesteia. Astfel, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , invocând hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, 1994, a statuat cã, în scopul aplicãrii prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale [acuzaţie "în materie penalã"], trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicatã persoanei în cauzã. Se reţine deci cã modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativã, esenţialã fiind natura faptei şi a sancţiunii. În consecinţã, Curtea constatã cã gravitatea sancţiunii impuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare determinã aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Cu referire la faptul cã art. 23 din Constituţie nu ar fi aplicabil decât exclusiv persoanelor fizice, Curtea constatã cã alineatul 12 al acestui text constituţional se referã la legalitatea incriminãrii, principiu aplicabil atât cu privire la persoanele fizice, cât şi la cele juridice. Acceptând teza potrivit cãreia principiul nulla poena sine lege se aplicã numai persoanelor fizice, s-ar ajunge la situaţia ca persoanele juridice sã poatã fi sancţionate penal în lipsa unui text legal incriminator, ceea ce este inadmisibil. În consecinţã, Curtea nu poate reţine cã textul constituţional al art. 23 alin. (12) vizeazã exclusiv persoanele fizice.
II. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate. Faptul cã textul legal criticat instituie în sarcina Consiliului Concurenţei competenţa de a adopta instrucţiuni prin care, în funcţie de gravitatea şi durata faptei, se determinã in concreto nivelul cuantumului amenzilor contravenţionale nu încalcã textul constituţional invocat. Legiuitorul a apreciat cã, dat fiind cuantumurile mari ale amenzilor prevãzute de lege (amenzi de pânã la 1% şi 10% din cifra de afaceri în cazul încãlcãrii art. 50, respectiv art. 51 din lege), instrucţiunile aprobate de Consiliul Concurenţei vor stabili criterii şi niveluri obiective ale valorii sancţiunilor ce pot fi aplicate.
A prevedea în sarcina unui inspector de concurenţã stabilirea cuantumului unei sancţiuni contravenţionale de pânã la 1% sau 10%, dupã caz, din cifra de afaceri a unui agent economic înseamnã a lãsa loc la arbitrariu şi subiectivism; prin urmare, mãsura legalã contestatã, în sine, constituie o garanţie în sensul cã nivelul sancţiunilor aplicate ţin cont de anumite criterii obiective şi raţionale. Norma juridicã contestatã este clarã, previzibilã şi accesibilã, însã nemulţumirea autorului excepţiei, în realitate, nu vizeazã textul criticat, ci mai degrabã contestã realitatea, obiectivitatea criteriilor şi cuantumurile amenzilor stabilite în instrucţiuni.
Stabilirea unor sancţiuni contravenţionale disproporţionate în raport cu fapta sãvârşitã prin instrucţiunile Consiliului Concurenţei reprezintã o altã chestiune, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, actul administrativ în cauzã putând fi însã contestat în faţa instanţelor de contencios administrativ.
În final, Curtea reţine cã ridicarea la rang de lege a gradãrii pe tranşe a sancţiunilor cuprinse în instrucţiuni este o problemã de oportunitate legislativã, şi nu o chestiune de constitu ţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã SPAR - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
