Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.359 din 21 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metaloplastica" - S.R.L. din Dealul Viei, judeţul Buzãu în Dosarul nr. 231/200/2010 al Judecãtoriei Buzãu - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde Vergil Ioaniţescu, administratorul Societãţii Comerciale "Metaloplastica" - S.R.L., lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul administratorului Societãţii Comerciale "Metaloplastica" - S.R.L., care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 231/200/2010, Judecãtoria Buzãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, în privinţa modificãrii art. 18 din Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metaloplastica" - S.R.L. din Dealul Viei, judeţul Buzãu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia nu indicã nicio dispoziţie din Legea fundamentalã ca fiind încãlcatã. Judecãtoria Buzãu aratã cã excepţia de neconstitu ţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 în privinţa modificãrii art. 18 din Codul fiscal. Curtea observã cã <>art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 modificã dispoziţiile <>art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanţã, aceasta intrã în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, <>art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se abrogã. Dispoziţiile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au urmãtorul conţinut: "Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeazã aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cãrora impozitul pe profit datorat pentru activitãţile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu indicã nicio dispoziţie din Legea fundamentalã ca fiind încãlcatã. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010. Or, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantã în astfel de situaţii, Curtea urmeazã sã respingã ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu precizeazã textele constituţionale considerate a fi încãlcate. Prin urmare, excepţia nu este motivatã, nefiind respectate dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". În mod constant, jurisprudenţa instanţei constituţionale a stabilit cã sesizãrile de neconstituţionalitate adresate Curţii fãrã a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptãţite sã o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metaloplastica" - S.R.L. din Dealul Viei, judeţul Buzãu, în Dosarul nr. 231/200/2010 al Judecãtoriei Buzãu - Secţia civilã. 2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 octombrie 2010.
