Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 895 din 16 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 3.449/104/2010 şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 717D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal partea Ilie Gâtan, lipsind partea Casa Judeţeanã de Pensii Olt, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitatate. În acest sens aratã cã, dupã recalcularea pensiei speciale, cuantumul acesteia a fost diminuat cu 60%, afectându-se astfel dreptul în esenţa sa. De asemenea, aratã cã cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 873/2010 cu privire la magistraţi sunt aplicabile şi în ceea ce îi priveşte pe parlamentari, care sunt ţinuţi de aceleaşi interdicţii, impunându-se o soluţie legislativã similarã. În acelaşi timp, criticã regimul juridic diferenţiat de care se bucurã cadrele militare în ceea ce priveşte recalcularea pensiei de serviciu potrivit Legii nr. 119/2010 în raport cu celelalte categorii de persoane vizate de acest act normativ.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.449/104/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã cu prilejul soluţionãrii unor contestaţii privind decizii de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã, în esenţã, cã legea criticatã aduce atingere modalitãţii în care legea anterioarã a constituit dreptul la pensie, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei. Aşa fiind, este încãlcat principiul neretroactivitãţii legii civile. De asemenea, aratã cã decizia de pensionare reprezintã un titlu de creanţã asupra statului, precum şi faptul cã partea necontributivã a pensiei de serviciu constituie o compensaţie acordatã pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrãdirile unor categorii socioprofesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere raţiunile ce au stat la baza recunoaşterii acestei compensaţii, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativã pentru anihilarea unei pensii speciale aflate în platã, întrucât, la momentul acordãrii acesteia, nu a fost condiţionatã de existenţa resurselor financiare ale statului. În acelaşi context aminteşte cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintã un "bun", intrând astfel în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândeşte semnificaţia unei încãlcãri a dreptului de proprietate privatã. În sfârşit, susţine cã Legea nr. 119/2010 creeazã o discriminare între categoriile socioprofesionale prevãzute la art. 1. În acest sens aratã cã persoanele prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se bucurã de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevãzute de art. 1, prin aceea cã punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani, reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contrã, pentru celelalte categorii socioprofesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcţie de data naşterii, aşa cum se prevede în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi nu pot fi dovedite se utilizeazã salariul minim pe ţarã, aşa cum prevede art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 44 privind proprietatea privatã. De asemenea, invocã dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 12 octombrie 2004 pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, Hotãrârea din 5 martie 2009 pronunţatã în Cauza Sandra Jankovic contra Croaţiei, Hotãrârea din 28 aprilie 2009 pronunţatã în Cauza Rasmussen contra Poloniei, Hotãrârea din 15 iunie 1999 pronunţatã în Cauza Domalewski contra Poloniei, Hotãrârea din 28 mai 1985 pronunţatã în Cauza Abdulaziz, Cabales and Balkandali contra Regatului Unit şi Hotãrârea din 26 noiembrie 2002 pronunţatã în Cauza Buchen contra Cehiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea actului normativ criticat în raport cu prevederile Constituţiei referitoare la dreptul de proprietate şi principiul neretroactivitãţii legii civile. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu acelaşi prilej Curtea a statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament juridic diferenţiat între diversele categorii socio-profesionale, de naturã sã creeze o situaţie privilegiatã militarilor, precum şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, Curtea reţine cã art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevede cã: "Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare." Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede cã: "În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."
Din contrã, pentru celelalte categorii socioprofesionale prevãzute de art. 1 din Legea nr. 119/2010, art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede cã: "Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, stabilea în acest sens cã: "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtor stagiului complet de cotizare, prevãzut în anexa nr. 3."
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2010 prevedea, ca regulã generalã, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bãrbaţi, stagiul creştea pânã la 30 de ani, respectiv 35 de ani pentru bãrbaţi pânã în anul 2015.
De asemenea, art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilea cã: "În condiţiile în care, pentru o anumitã perioadã care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã, în vigoare în perioada respectivã."
Curtea constatã cã Legea nr. 19/2000 a fost abrogatã prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însã incidenţa în cauzã a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, aflate în strânsã legãturã cu obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, urmeazã a se raporta şi la aceste dispoziţii de lege în contextul analizei art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010.
Din examinarea textelor de lege aplicabile în vederea recalculãrii pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculãrii celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, de cealaltã parte, reiese voinţa legiuitorului de a crea un regim juridic distinct între categoriile de pensii comparate, regim ce tinde sã creeze condiţii mai favorabile privind recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din legea amintitã.
Aşa fiind, urmeazã ca instanţa de contencios constituţional sã analizeze dacã o astfel de diferenţã de tratament juridic are semnificaţia încãlcãrii principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
În vederea acestui demers, Curtea aminteşte cã, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudenţa sa în materie, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice.
Împrejurãri diferite, care plaseazã diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justificã însã, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere principiului egalitãţii în drepturi.
În situaţia actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferenţiale, de pensii, în al cãror cuantum se regãsea o semnificativã componentã necontributivã, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivitãţii.
Din aceasta perspectivã, Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivã a pensiei speciale fiind deopotrivã eliminatã pentru toate categoriile de pensii menţionate în art. 1.
Ceea ce diferã sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculeazã punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite.
Curtea observã cã în sistemul public de pensii existã mai multe categorii socioprofesionale care se bucurã de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia unei discriminãri. În acest sens pot fi amintite persoanele care au desfãşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncã şi care beneficiazã de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socioprofesionale au desfãşurat activitatea.
În ceea ce priveşte persoanele care se încadreazã în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţã deosebitã o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arãta cã dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, sub aspectul acordãrii dreptului la pensie, sunt justificate de "natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii".
Curtea apreciazã cã aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauzã respingerea ca neîntemeiatã a criticilor raportate la principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, categoriile socio-profesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculãrii, titularul pensiei sã poatã opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine cã un asemenea drept a fost prevãzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Au o deosebitã relevanţã în acest context cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat urmãtoarele: "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicãrii acestui principiu, afecteazã substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnã cã legea nu poate în viitor sã reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însã, tot pe principiul contributivitãţii, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridicã a acestui domeniu. De aceea, dacã prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arãtat mai sus rezultã un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sã adopte reglementãri similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume sã menţinã în platã cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementãrilor anterior în vigoare dacã acesta este mai avantajos. Aceasta este o mãsurã de protecţie a persoanelor care beneficiazã de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţã legitimã a asiguratului, întemeiatã pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."
Din aceastã perspectivã, este evident cã nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel cã tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încãlcãri a principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor ori a principiului neretroactivitãţii legii civile.
În sfârşit, referitor la critica invocatã de partea Ilie Gâtan cu privire la tratamentul juridic diferenţiat aplicabil parlamentarilor pensionari în raport cu magistraţii care continuã sã beneficieze de pensie de serviciu, Curtea reţine cã cele douã categorii socioprofesionale comparate se aflã în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilitãţi asemãnãtoare nu este de naturã sã punã un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor şi cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicatã înfãptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigurã imparţialitatea actului de justiţie, ca o trãsãturã definitorie a acestuia, interdicţii care se extind pe întreaga carierã în justiţie, parlamentarul, chemat sã reprezinte poporul în cadrul autoritãţii legiuitoare, este ţinut, numai pe perioada exercitãrii mandatului, de anumite interdicţii care urmãresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmã caz însã nu se poate vorbi de o imparţialitate absolutã, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politicã fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar. De altfel, chiar dispoziţiile constituţionale fac deosebiri între statutul magistraţilor şi cel al parlamentarilor. Astfel, dacã art. 125 alin. (3) din Constituţie prevede cã "funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior", potrivit art. 71 alin. (2) din acelaşi act normativ fundamental, "calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului".
Prin urmare, chiar dacã cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordãrii unei pensii de serviciu, Curtea reţine cã aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873/2010 şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 3.449/104/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
