Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.355 din 21 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^7 alin. (9) si art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi <>art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Megani" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aratã cã acestea au fost abrogate, soluţia legislativã nefiind preluatã de noul text, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezentantul Ministerului Public aratã cã soluţia legislativã conţinutã de acestea a fost preluatã de cãtre dispoziţiile art. 206^7 alin. (9), excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.210/315/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi <>art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Megani" - S.A. din Târgovişte. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie. În esenţã, aratã cã "libertatea economicã garantatã persoanei nu se conciliazã cu aplicarea unor sancţiuni fiscale inhibitorii", statul român abãtându-se "de la obligaţia constituţionalã de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Antrepozitarul, cãruia i-a fost revocatã autorizaţia, este pus în situaţia de a plãti anticipat acciza pentru stocurile de produse accizabile deţinute la data revocãrii, iar pentru comercializarea acestor stocuri este obligat sã cearã acordul autoritãţii fiscale competente, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 192 alin. (7) şi <>art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate, în mod expres, prin dispoziţiile <>art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare. Având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi <>art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal este inadmisibilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare sunt dispoziţiile art. 185 alin. (12) şi ale <>art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prin <>art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, dispoziţiile art. 185 alin. (12) şi ale art. 192 alin. (7) au fost abrogate. Ordonanţa de urgenţã a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010. Soluţia legislativã cuprinsã de aceste dispoziţii a fost preluatã, parţial, în art. 206^7 alin. (9) şi <>art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^7 alin. (9) şi <>art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Textele art. 185 alin. (12) şi ale art. 192 alin. (7) aveau urmãtorul conţinut: - Art. 185 alin. (12): "Antrepozitarii autorizaţi, cãrora le-a fost suspendatã, revocatã sau anulatã autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendãrii, revocãrii ori anulãrii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autoritãţii fiscale competente, în condiţiile prevãzute de norme."; - Art. 192 alin. (7): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocã ori se anuleazã autorizaţia, acciza devine exigibilã la data comunicãrii revocãrii sau anulãrii autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum."; Textele criticate au în noua formulare urmãtorul conţinut: - Art. 206^7 alin. (9): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã, se considerã eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilã la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicãrii deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum."; - Art. 206^28 alin. (12): "Antrepozitarii autorizaţi, cãrora le-a fost suspendatã, revocatã sau anulatã autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendãrii, revocãrii ori anulãrii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevãzute de normele metodologice." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) Statul român, art. 45 - Libertatea economicã şi art. 135 alin. (2) - Economia României. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, anterior modificãrii survenite prin intermediul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, antrepozitarii autorizaţi, cãrora le era suspendatã, revocatã sau anulatã autorizaţia şi care deţineau stocuri de produse accizabile la data suspendãrii, revocãrii ori anulãrii, puteau valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autoritãţii fiscale competente, în condiţiile prevãzute de norme. Ulterior modificãrii, textul nu mai prevede obligaţia antrepozitarilor autorizaţi, aflaţi în situaţia arãtatã, de a solicita acordul autoritãţii fiscale competente pentru valorificarea produselor înregistrate în stoc, aceastã valorificare putându-se face sub singura condiţie de a se respecta normele metodologice. Curtea constatã cã, în atare situaţie, critica autorului excepţiei cu privire la acest aspect a rãmas fãrã obiect, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal devenind inadmisibilã. 2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã. Astfel, Curtea reţine cã libertatea economicã reglementatã de prevederile art. 45 din Legea fundamentalã nu este absolutã; atât accesul liber al persoanei la o activitate economicã, cât şi exercitarea acestuia se desfãşoarã "în condiţiile legii". În contextul asigurãrii libertãţii economice, statul are obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, pe care agenţii economici trebuie sã le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora. De asemenea, Curtea constatã cã prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1), potrivit cãrora economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, trebuie interpretate şi aplicate în concordanţã cu cele ale alin. (2) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol, care prevãd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. Impunerea de cãtre stat a unui climat de disciplinã economicã reflectat în stabilirea de cãtre legiuitor a momentului exigibilitãţii accizelor nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2), ci se circumscrie obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, ceea ce presupune posibilitatea statului de a reglementa orice mãsuri în privinţa producerii şi comercializãrii produselor accizabile, inclusiv mãsuri derogatorii de la regulile generale. În acest context, Curtea observã cã, potrivit dispoziţiilor art. 206^5 şi 206^6 din Codul fiscal, produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora sau la momentul importului, iar acciza devine exigibilã în momentul distribuirii acestor produse pentru consum. De asemenea, în continuarea acestor dispoziţii, legiuitorul, în art. 206^7 alin. (1)-(9) din Codul fiscal, defineşte noţiunea de eliberare pentru consum. În continuare, analizând dispoziţiile art. 206^7 alin. (9) din codul fiscal şi prin prisma celorlalte aliniate, Curtea observã cã, în cazul în care pentru un antrepozit fiscal se revocã sau se anuleazã autorizaţia, suntem în prezenţa unor produse depozitate dar neaccizate încã, deoarece acciza nu a fost exigibilã anterior. Dacã acciza nu ar deveni exigibilã la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal îşi produce efectele ori la data comunicãrii deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, ne-am gãsi în situaţia în care, deşi antrepozitarul deţine produse accizabile la care acciza nu a fost plãtitã, acestor produse nu li s-ar mai putea percepe acciza, ceea ce, din punct de vedere al principiilor fiscale, ar fi inadmisibil. Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 206^7 alin. (9) din codul fiscal sunt conforme cu cerinţele economiei de piaţã, în stadiul actual de dezvoltare a societãţii româneşti, precum şi cu regulile necesare pentru asigurarea libertãţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastrã, fapt pentru care propunem respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Megani" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã. 2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de acelaşi autor al excepţiei, în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 octombrie 2010.
