Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.355 din 11 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, ale art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, ale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 464/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei prin reprezentantul sãu, domnul Ioan Antonescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente. Acesta solicitã, mai întâi, acordarea unui nou termen de judecatã, motivat de faptul cã cele douã Camere ale Parlamentului nu au trimis la dosarul cauzei punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, solicitate de Curtea Constituţionalã potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Cu privire la aceastã cerere prealabilã, reprezentantul Ministerului Public aratã, pe de o parte, cã în cauzã au fost deja acordate douã termene de judecatã pentru acelaşi considerent, iar pe de altã parte, cã punctele de vedere ale autoritãţilor nu sunt obligatorii pentru pronunţarea unei decizii de cãtre Curtea Constituţionalã. În concluzie, se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Deliberând, Curtea respinge cererea şi acordã cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, autorul aratã cã acestea, şi, totodatã, Guvernul, "ignorã art. 51 alin. (4) din Constituţie" privind obligaţia autoritãţilor publice de a rãspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. Textul de lege criticat deschide calea unor abuzuri din partea acestor autoritãţi, care nu rãspund petiţiilor formulate de persoanele vãtãmate şi cei lipsiţi de şanse egale.
Referitor la prevederile <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care reglementeazã procedura prealabilã, autorul excepţiei susţine cã acestea blocheazã, efectiv, liberul acces la justiţie, fiind în contradicţie totodatã atât cu cerinţa soluţionãrii cauzei într-un termen rezonabil, cuprinsã la alin. (3) al art. 21 din Constituţie, cât şi cu caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, stabilite de alin. (4) al aceluiaşi articol din Legea fundamentalã.
Reprezentantul Ministerului Public susţine, mai întâi, cã dreptul la petiţionare nu este încãlcat prin reglementarea mãsurii clasãrii petiţiei, prevãzutã de art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2007, în condiţiile în care aceasta are natura unei sancţiuni a abuzului de drept. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, susţine cã aceasta este neîntemeiatã, fiind aplicabilã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu menţiunea cã dispoziţiile art. 148 din Constituţie, invocate, nu au incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 464/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, ale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins ca inadmisibilã acţiunea reclamantului de anulare a unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sintagmele "sesizând aceeaşi problemã" şi "greşit sesizatã [... ] aceasta se claseazã", ce sunt cuprinse la <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, sunt contrare dispoziţiilor art. 11, art. 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) şi art. 148 din Constituţie, dispoziţiilor art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 şi 3 din Protocolul adiţional la aceastã convenţie, precum şi "instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene". În esenţã, se susţine cã pretinsa contrarietate constã în aceea cã "numeroase autoritãţi publice ocolesc abuziv obligaţia de a rãspunde la petiţii", acestea invocând clasarea fãrã rãspuns a sesizãrilor în baza textelor de lege criticate. Deşi indicã drept obiect al criticii sale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , autorul excepţiei vizeazã doar normele juridice conţinute de alin. (1) al acestui articol, pe care le considerã contrare prevederilor art. 20, 21 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, deoarece acestea împiedicã accesul liber la justiţie al persoanei vãtãmate de o autoritate publicã într-un drept al sãu. Critici de aceeaşi naturã sunt formulate şi în ceea ce priveşte prevederile art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, care, pentru anumite cazuri prevãzute de lege, condiţioneazã accesul liber la instanţã de îndeplinirea procedurii prealabile, dovada îndeplinirii anexându-se la cererea de chemare în judecatã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi nu pot avea nicio legãturã cu normele Legii fundamentale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum susţine autorul excepţiei, fãrã a motiva însã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, ale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, modificate prin articolul unic pct. 7 din <>Legea nr. 233/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, ale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã de Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã. Autorul excepţiei supune criticii de neconstituţionalitate şi prevederile art. 28 alin. (2) şi ale art. 269 alin. (1) din Codul de procedurã civilã, precum şi prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ale <>Legii nr. 219/2005 pentru aprobarea acestei ordonanţe şi ale <>Legii nr. 158/2004 privind declararea ca abrogate a unor acte normative. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la aceste din urmã texte şi acte normative a fost respinsã ca inadmisibilã de instanţa de judecatã, pe motivul lipsei legãturii cu soluţionarea cauzei. Ca atare, textele de lege criticate, asupra cãrora se va pronunţa instanţa de contencios constituţional, au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor:
"(1) În cazul în care un petiţionar adreseazã aceleiaşi autoritãţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemã, acestea se vor conexa, petentul urmând sã primeascã un singur rãspuns care trebuie sã facã referire la toate petiţiile primite.
(2) Dacã dupã trimiterea rãspunsului se primeşte o nouã petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publicã greşit sesizatã, cu acelaşi conţinut, aceasta se claseazã, la numãrul iniţial fãcându-se menţiune despre faptul cã s-a rãspuns.";
- <>Art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 :
"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia [...].
(3) Este îndreptãţitã sã introducã plângere prealabilã şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7).";
- Art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã: "(2) În cazurile anume prevãzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai dupã îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 51 alin. (4) privind obligaţia autoritãţilor publice de a rãspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, art. 52 alin. (3) care reglementeazã rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, se face referire la "tratatele, pactele şi convenţiile internaţionale semnate de România ca parte".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 99 din 14 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 28 februarie 2008, şi <>Decizia nr. 361 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, autor al excepţiilor fiind acelaşi cu cel din prezenta cauzã. Curtea constatã totodatã cã textul de lege criticat nu constituie o încãlcare, ci, dimpotrivã, reprezintã concretizarea dreptului la petiţionare, consacrat de art. 51 din Constituţie, în sensul prevãzut de alin. (4) al acestui articol, potrivit cãruia "Autoritãţile publice au obligaţia sã rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii". Dispoziţiile art. 10 din ordonanţa atacatã stabilesc mãsura conexãrii mai multor petiţii, adresate de acelaşi petiţionar aceleiaşi autoritãţi sau instituţii publice, cu acelaşi conţinut şi mãsura clasãrii unei noi petiţii ale aceluiaşi petiţionar sau ale unei autoritãţi sau instituţii publice greşit sesizate, cu acelaşi conţinut, fãcându-se menţiune despre faptul cã s-a rãspuns. Acestea sunt mãsuri de naturã administrativã specifice activitãţii de soluţionare a petiţiilor, caracterizatã prin respectarea termenelor imperative stabilite de lege în acest sens, şi rezolvã totodatã posibilele cazuri de abuz de drept ale petiţionarilor, fãrã a impieta, însã, asupra exercitãrii dreptului la petiţionare.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate ale prevederilor <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã nici acestea nu sunt întemeiate. Asupra aspectelor pretins neconstituţionale sesizate de autorul excepţiei, şi anume reglementarea unei proceduri prealabile sesizãrii unei instanţe de judecatã, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu <>Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, cã "prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmãrit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21 din Constituţie".
Curtea observã totodatã cã autorul excepţiei se aflã în eroare în ceea ce priveşte invocarea art. 21 alin. (4) din Legea fundamentalã, referitoare la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, întrucât în cauzã nu ne aflãm într-o atare situaţie. Astfel cum a reţinut Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 220 din 6 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, "«jurisdicţiile speciale administrative» reprezintã o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autoritãţi administrative autonome, care se realizeazã conform procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedurã asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecatã, desfãşuratã însã paralel şi separat de aceasta."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, ale <>art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 464/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
