Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.353 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.618D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, apreciind cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.064/197/2009, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Manciu într-o cauzã având ca obiect constatarea nulitãţii unui act juridic. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã stabilirea unor sume substanţiale pentru exercitarea unei acţiuni în justiţie, în condiţiile în care partea nu dispune de resurse financiare, echivaleazã cu privarea sa de dreptul de a se adresa unui judecãtor. Invocã, în argumentarea acestor afirmaţii, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai exact Hotãrârea din 28 octombrie 1998 pronunţatã în Cauza Ait-Mouhoub împotriva Franţei. Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât accesul liber la justiţie este asigurat persoanelor beneficiare ale ajutorului public judiciar, prevederile de lege criticate constituind o garanţie suplimentarã în acest sens. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au urmãtorul cuprins: - Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevãzute la art. 6, fãrã a putea depãşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximã echivalentã cu 12 salarii minime brute pe ţarã la nivelul anului în care a fost formulatã cererea de acordare." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi raporteazã critica la dispoziţiile art. 21 - "Accesul liber la justiţie" din Constituţie şi la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã argumentele aduse de autorul acesteia în sprijinul criticii de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, obligaţia legalã de a plãti anumite taxe judiciare de timbru ca o condiţie a introducerii unor cereri şi acţiuni în justiţie. Or, textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate face parte dintr-un act normativ edictat tocmai în vederea facilitãrii accesului la justiţie pentru persoanele care nu deţin mijloacele materiale suficiente pentru iniţierea şi susţinerea unui asemenea demers judiciar. Astfel, scopul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã este precizat în art. 1 al acesteia ca fiind "asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciarã, inclusiv pentru executarea silitã a hotãrârilor judecãtoreşti sau a altor titluri executorii". Potrivit art. 4 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, "Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, orice persoanã fizicã, în situaţia în care nu poate face faţã cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implicã obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apãrãrii unui drept sau interes legitim în justiţie, fãrã a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale". În acest context, critica formulatã de autorul prezentei excepţii nu poate fi reţinutã. În plus, Curtea constatã cã nici hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului invocatã nu este relevantã în cauzã, aceasta vizând, de asemenea, încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ca urmare a fixãrii unei taxe într-un cuantum foarte ridicat ca o condiţie a formulãrii unei plângeri. De altfel, Curtea observã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţându-se, de exemplu, prin Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009. Cu aceste prilejuri, a statuat, în esenţã, cã stabilirea unei sume maxime pânã la care se poate acorda, separat sau cumulat, ajutorul public judiciar în decursul unui an nu este de naturã sã împiedice accesul liber la justiţie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a reţinut, în acest sens, cã "stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinatã de posibilitatea asigurãrii resurselor financiare publice necesare acordãrii ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevãzute la art. 6 din ordonanţã, de prevenirea exercitãrii abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fãrã a se îngrãdi în acest mod accesul efectiv la justiţie". Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Manciu în Dosarul nr. 12.064/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
