Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.350 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Universitatea "Bioterra" din Bucureşti în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.531D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã în motivarea acesteia nu au fost aduse argumente care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Universitatea "Bioterra" din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei cereri de autorizare a desfiinţãrii unor lucrãri de construcţii, aflatã în stadiul procesual al recursului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã mãsura desfiinţãrii construcţiilor poate fi consideratã o expropriere, care, contrar art. 44 alin. (3) din Constituţie, se face în acest caz fãrã vreo despãgubire dreaptã şi prealabilã. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, precizând cã scopul instituirii obligaţiei de obţinere a autorizaţiei de construcţie îl reprezintã prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare, activitatea de edificare sau de desfiinţare a construcţiilor de orice naturã fiind necesar sã se supunã rigorilor legii. Aratã cã exproprierea presupune schimbarea regimului juridic al imobilului respectiv, ca efect al declarãrii de utilitate publicã a imobilului expropriat, şi transferul proprietãţii în folosul expropriatorului, astfel cã cele douã texte au în vedere domenii diferite. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au urmãtorul conţinut: - Art.32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 44 alin. (3), potrivit cãruia "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai analizat constituţionalitatea textului de lege criticat, reţinând, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, cã dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetãţenilor. Curtea a statuat cã nu se poate susţine cã prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încãlca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusã de o instanţã judecãtoreascã la finalul unui proces în care s-au putut formula apãrãri şi administra probe, este consecinţa nerespectãrii de cãtre constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizãrile necesare edificãrii imobilului respectiv. Totodatã, prin Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, Curtea a reţinut cã prevederile legale criticate nu opereazã nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nu se pune problema unei exproprieri. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Universitatea "Bioterra" din Bucureşti în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
