Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.345 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. - Sucursala Focşani în Dosarul nr. 3.315/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.315/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. - Sucursala Focşani într-o cauzã civilã având ca obiect o somaţie de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit administrarea unui probatoriu complet, debitorul aflându-se în imposibilitatea de a demonstra caracterul netemeinic al cererii creditorului. Considerã cã procedura prevãzutã în cuprinsul <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 duce la o "prejudecare" a cauzei de cãtre completul de judecatã, care se pronunţã înainte de a cerceta fondul acesteia. Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate prevãd o procedurã specialã pentru recuperarea creanţelor. Creditorul are posibilitatea recuperãrii creanţei şi pe calea dreptului comun, în timp ce debitorul are la îndemânã calea cererii în anulare. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Cererile privind somaţia de platã se depun la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. (2) La instanţele prevãzute la alin. (1) cererile se soluţioneazã de un singur judecãtor. (3) Judecãtorul verificã din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii."; - Art. 3: "(1) Cererea introdusã potrivit art. 2 va cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; c) sumele prevãzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei. (2) La cerere se anexeazã contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã"; - Art. 4: "(1) Abrogat. (2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. (4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; - Art. 5: "În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declarã cã este mulţumit cu înţelegerea asupra plãţii, judecãtorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilã. Încheierea privind înţelegerea pãrţilor asupra plãţii constituie titlu executoriu."; - Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. (2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor. (4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei. De asemenea, autorul invocã şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea constatã cã a fost sesizatã în numeroase cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale acesteia, criticile de neconstituţionalitate fiind similare cu cele din cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a statuat, în esenţã, cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. De asemenea, prin <>Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a constatat cã textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã, pe de o parte, ordonanţa constituie titlu executoriu, împotriva cãruia debitorul poate formula contestaţie la executare potrivit normelor Codului de procedurã civilã, iar pe de altã parte, cã ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat faţã de fondul raporturilor juridice dintre pãrţi. În acelaşi timp, prin <>Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege", întrucât ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, fiind justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art.11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. - Sucursala Focşani în Dosarul nr. 3.315/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010.
