Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.345 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 907 din 21 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lucky Star Impex C&C" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 47.025/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.240D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizeazã cã aspectul invocat de autorul excepţiei referitor la modul de comunicare a citaţiei şi a actelor de procedurã ţine de instanţa de fond, iar dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate în raport cu prevederile constituţionale menţionate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinere a jurisprudenţei în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 47.025/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lucky Star Impex C&C" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã prin efectul dispoziţiilor legale criticate nu a avut parte de un proces în care sã poatã formula şi susţine apãrarea, neavând cunoştinţã de termenul de judecatã, nu a avut posibilitatea sã depunã contestaţie, concluzii scrise în susţinerea apãrãrii cauzei şi nu a avut cunoştinţã de întâmpinarea reclamantei. De asemenea, autorul aratã cã este neconstituţionalã numirea administratorului judiciar fãrã ca asociaţii şi administratorul societãţii sã aibã cunoştinţã de acest lucru şi de existenţa litigiului aflat pe rolul instanţei de judecatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin dispoziţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 nu se încalcã dreptul la apãrare al debitorului sau dreptul de proprietate, ci, din contrã, aceste drepturi sunt respectate prin acordarea posibilitãţii debitorului sã formuleze contestaţie în care sã invoce excepţii şi apãrãri, sã solicite obligarea creditorului la consemnarea unei cauţiuni, iar faptul cã, în urma analizãrii fondului cererii, se constatã cã debitorul este în insolvenţã, deschizându-se procedura insolvenţei, nu înseamnã cã se încalcã dreptul la apãrare sau dreptul de proprietate. Cu privire la art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, apreciazã cã aceste dispoziţii respectã dreptul la apãrare al pãrţilor, existând posibilitatea acordãrii unui termen pentru pregãtirea apãrãrii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul cuprins:
- Art. 33 din Legea nr. 85/2006: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã.
(3) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 5 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea va fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(4) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul nu este în stare de insolvenţã, respinge cererea creditorilor, care va fi consideratã ca lipsitã de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Dacã debitorul nu contestã, în termenul prevãzut la alin. (2), cã ar fi în stare de insolvenţã şi îşi exprimã intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, fãcutã pânã la data pronunţãrii sentinţei, rezultã cã acesta se încadreazã în una dintre categoriile prevãzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã de deschidere a procedurii simplificate.
(7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecãtorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupã caz, sã efectueze notificãrile prevãzute la art. 61.";
- Art. 34 din Legea nr. 85/2006: "Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecãtorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).";
- Art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã din Constituţie, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, şi Decizia nr. 1.143 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007, Curtea a constatat cã prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale. S-a reţinut cã procedura specialã a insolvenţei nu poate fi folositã în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţã realã a debitorului. Garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietãţii private sunt deopotrivã valabile atât în privinţa apãrãrii intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovãrii intereselor legitime ale creditorilor. În legãturã cu acest aspect, Curtea a arãtat cã procedura prevãzutã de textele de lege criticate a fost instituitã de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã, modalitate prin care nu a fost încãlcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, drept încãlcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rãu-platnici.
Curtea a mai constatat cã Legea nr. 85/2006 reglementeazã o procedurã specialã, instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã. Debitorul se poate apãra faţã de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil. Astfel fiind, atât timp cât debitorul are posibilitatea de a contesta şi a dovedi inexistenţa stãrii de insolvenţã, nu se poate considera cã îi sunt aduse atingeri dreptului la apãrare şi la un proces echitabil. Judecãtorul-sindic, atunci când va constata cã nu este în insolvenţã, va trebui sã respingã cererea creditorului, continuând procedura numai când constatã netemeinicia contestaţiei debitorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele arãtate mai sus, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, judecãtorul-sindic comunicã debitorului cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 48 de ore de la înregistrare. Acesta are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. Dacã contestaţia va fi respinsã, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul judiciar sau de cãtre creditori. În plus, Curtea constatã cã sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei prin care este desemnat şi administratorul judiciar este un act de procedurã care se comunicã prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţã, potrivit art. 7 alin. (1) din lege. Mai mult, potrivit alin. (3) al art. 7 din lege, comunicarea actelor de procedurã anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se realizeazã conform Codului de procedurã civilã, care, la art. 266 alin. 3, prevede cã hotãrârea se va comunica pãrţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesarã pentru curgerea termenului de exercitare a apelului şi recursului, într-un termen de 7 zile de la pronunţarea hotãrârii.
Împrejurarea cã unei pãrţi nu i-a fost comunicatã hotãrârea judecãtoreascã nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci ţine de aplicarea şi interpretarea legii, care este apanajul instanţelor de judecatã şi nu intrã în atribuţiile instanţei de contencios constituţional.
II. Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã acestea nu constituie o îngrãdire a accesului la justiţie şi nici nu încalcã principiile constituţionale invocate, ci reprezintã o mãsurã de descurajare a exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesule prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversãrii acestuia şi al împiedicãrii înfãptuirii justiţiei.
Totodatã, facultatea instituitã pentru judecãtor, de a nu acorda un termen pentru lipsã de apãrare, caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea pãrţii, pentru depunerea de concluzii scrise, sau de a acorda un singur termen în acest scop, implicã responsabilitatea acestuia în înfãptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecatã datorate încãlcãrii dreptului la apãrare, legea prevede remediile necesare. În acest sens a se vedea Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lucky Star Impex C&C" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 47.025/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
