Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.344 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în Dosarul nr. 1.238/83/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Primãria Municipiului Satu Mare, prin primar, a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.238/83/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia a fost ridicatã de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler într-o cauzã având ca obiect suspendarea unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 , prin aceea cã permit desfiinţarea unei construcţii realizate cu bunãcredinţã, dar fãrã autorizaţie de construire, pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, fãrã intervenţia prealabilã a unei instanţe de judecatã, aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi principiului potrivit cãruia proprietatea este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Deşi un conflict de interese între proprietarul construcţiei şi proprietarul terenului este evident, desfiinţarea construcţiei este dispusã pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice competente, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului, organul administrativ subrogându-se aşadar autoritãţii judecãtoreşti. Totodatã, legea nu ocroteşte în mod egal interesele persoanelor, deoarece numai în favoarea statului, nu şi a altui subiect de drept, este reglementatã posibilitatea de "a face dreptate singur". Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Fiind amintite considerente reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie, de pildã în <>deciziile nr. 656/2006 , nr. 694/2005, nr. 199/2005 şi nr. 56/2007, se mai aratã cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la existenţa bunei-credinţe a proprietarului clãdirii sau a constructorului nu reprezintã veritabile critici de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 , ci constituie aspecte de fapt asupra cãrora se poate pronunţa doar instanţa de judecatã competentã cu soluţionarea litigiului în cauzã. Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 , republicatã, sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile specifice unui proces echitabil şi nici nu afecteazã dreptul de proprietate, astfel cum este reglementat de art. 44 din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin dispoziţiile articolului unic pct. 4 din <>Legea nr. 376/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, şi ale <>art. I pct. 32 din Legea nr. 261/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Prevederile legale criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 33: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrãrile şi amenajãrile cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice de pe raza unitãţii administrativ-teritoriale unde se aflã construcţia, fãrã emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. (2) Procedura prevãzutã la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unitãţii administrativ-teritoriale unde se aflã construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului. (3) În cazul neîndeplinirii de cãtre autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitãrii prevãzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndatã la desfiinţarea construcţiilor executate fãrã autorizaţie de construire. (4) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice competente, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. (5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritãţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societãţi comerciale specializate în astfel de lucrãri, în condiţiile legii." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de autorul prezentei excepţii. Prin <>Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, Curtea Constituţionalã a reţinut conformitatea <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii cu exigenţele art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arãtând, în esenţã, cã desfiinţarea construcţiei este o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construire, al cãrei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare. Sancţiunea vizeazã în egalã mãsurã toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, acestea neputându-se apãra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţã cele referitoare la autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. De asemenea, prin <>Decizia nr. 56 din 16 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, Curtea a constatat cã "art. 33 instituie o excepţie de la regula stabilitã prin prevederile <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 , potrivit cãreia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, «[ ... ] organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti [ ... ]». Aşadar, sintagma «fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului» din cuprinsul art. 33, criticat ca fiind neconstituţional, vizeazã autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu, aşa cum susţine autorul excepţiei, pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de «un cadru procesual, unde sã-şi apere dreptul invocând apãrãri pe fond sau de procedurã»." Pentru aceste motive, Curtea nu a putut reţine încãlcarea art. 21 din Constituţie. Curtea constatã cã cele statuate prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în Dosarul nr. 1.238/83/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 octombrie 2009.
