Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.344 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, in ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) si (6), art. 17 alin. (1), (7) si (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) si (4), art. 28 alin. (3) si (4) si art. 29 din aceasta, in special, precum si a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Real Poker" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.222D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.799D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Casino System" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.013/320/2010 al Judecãtoriei Târgu Mureş. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 255D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 6.280/320/2010 al Judecãtoriei Târgu Mureş. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 967D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.656/320/2010 al Judecãtoriei Târgu Mureş. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 4.799D/2010, nr. 255D/2011 şi nr. 967D/2011 la Dosarul nr. 4.222D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 14/2011. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, susţine cã stabilirea unor condiţii de autorizare şi de acordare de noi licenţe în materia jocurilor de noroc face parte din marja de apreciere a statului naţional, iar sancţiunile prevãzute de lege sunt o consecinţã a încãlcãrii obligaţiilor legale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa civilã nr. 7.971 din 13 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.557/288/2010, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Real Poker" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.013/320/2010, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Casino System" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. Prin Încheierea din 2 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.280/320/2010, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. Prin Încheierea din 29 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.656/320/2010, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia invocã atât critici de neconstituţionalitate extrinsecã, apreciind cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecã, susţinând cã: art. 1 alin. (1) contravine dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, deoarece monopolul de stat constituie prin el însuşi o mãsurã de îngrãdire a pieţei, de barare a liberei iniţiative, de restrângere a concurenţei, prin concentrarea întregii activitãţi în puterea unui singur operator; art. 12 alin. (5) contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, deoarece nimeni nu poate fi obligat sã plãteascã preţul unor bunuri sau servicii de care nu a beneficiat; art. 14 din ordonanţa de urgenţã contravine dispoziţiilor art. 16 şi art. 44 din Constituţie, deoarece nivelul taxelor pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi nivelul minim al capitalului social subscris şi vãrsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prohibitive, prevederilor constituţionale ale art. 45, deoarece liberul acces la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora vor fi garantate, în condiţiile ordonanţei de urgenţã, numai peste un anumit nivel al capitalului social, care nu este atât de disponibil cetãţenilor români, în raport cu veniturile lor, dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai decent, ale art. 135, prin afectarea caracterului de piaţã al economiei, fiind evident cã s-a introdus un criteriu de selecţie al liberei iniţiative şi de restrângere a concurenţei, pe baza capitalului social deţinut, şi ale art. 139 alin. (1) care prevede cã taxele se stabilesc numai prin lege, iar nu şi prin ordonanţe; art. 14 alin. (4) contravine art. 135 din Constituţie, deoarece creeazã dificultãţi organizatorilor de jocuri de noroc; art. 14 alin. (6) lit. a) instituie o altã restrângere a concurenţei libere, prin stabilirea de limite de mijloace de joc, pe locaţii, neavând nicio justificare economicã; art. 17 alin. (1), (7) şi (9) contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 16 şi art. 45 din Constituţie, deoarece dau posibilitatea unei noi solicitãri a licenţei sau autorizaţiei abia peste 5 ani de la data rãmânerii definitive a deciziei de anulare; art. 20 în întregime, dar mai ales prin alin. (3) şi (4) încalcã dreptul de proprietate privatã, prin îngrãdirea dreptului de dispoziţie asupra bunurilor proprii, şi aduce atingere art. 44 din Constituţie şi principiului libertãţii de circulaţie a bunurilor şi capitalurilor, care constituie unul dintre fundamentele Uniunii Europene; cu atât mai mult, sancţionarea contravenţionalã şi confiscarea, dispuse de art. 22 alin. (2), constituie ingerinţe ale statului în exercitarea dreptului de proprietate privatã; art. 27 alin. (1), (3) şi (4) contravine art. 135 din Constituţie, ducând la distrugerea cât mai rapidã a operatorilor economici care îşi desfãşurau activitatea în baza vechii legislaţii; art. 28 alin. (3) şi (4) referitor la aprobarea de cãtre comisie a regulamentelor de ordine interioarã constituie o ingerinţã în managementul unor societãţi comerciale şi în dreptul acestora de a-şi organiza activitatea aşa cum considerã, încãlcând astfel art. 135 din Constituţie; garanţia pentru acoperirea riscului de neplatã a obligaţiilor faţã de bugetul general consolidat, prevãzutã la art. 29, constituie, de asemenea, o ingerinţã a liberei iniţiative, pe criteriul deţinerii de capital şi o frânã a mecanismului economic; solicitarea avizului organelor de poliţie pentru reprezentanţii legali ai persoanei juridice organizatoare de jocuri de noroc, în vederea obţinerii licenţei de organizare a jocurilor de noroc impusã de art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), este o mãsurã specificã unui stat poliţienesc, iar nu unuia bazat pe valorile dreptului şi democraţiei, ceea ce contravine art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45 şi art. 53 din Constituţie. Se invocã, de asemenea, încãlcarea principiilor pieţei libere, concurenţei loiale şi liberei iniţiative prevãzute de art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996. Cât priveşte dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorul susţine, în esenţã, cã impunerea la sursã, cu obligarea implicitã a organizatorului de jocuri sau a plãtitorului de a calcula, reţine şi vãrsa impozitul datorat de jucãtor, încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1), art. 16, art. 42, art. 44 şi art. 56 alin. (2), deoarece nu poate exista egalitate între cetãţenii impozitaţi cu 16% şi cei impozitaţi cu 25%. Judecãtoria Râmnicu Vâlcea considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi nu încalcã dreptul de concurenţã al micilor întreprinzãtori. Cu privire la discriminarea operatorilor economici pe baza capitalului, instanţa apreciazã cã acesta nu reprezintã un motiv de neconstituţionalitate. Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sãu de vedere transmis în dosarele nr. 4.799D/2010 şi nr. 255D/2011 ale Curţii Constituţionale, aratã cã stabilirea nivelului minim subscris şi vãrsat de operatorii economici la data solicitãrii cererii de obţinere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc nu poate constitui un criteriu de discriminare, fiind vorba de o condiţie impusã, în mod legitim, de cãtre legiuitor, pentru accesul la o anumitã activitate economicã, tocmai prin prisma faptului cã aceasta constituie monopol de stat. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 45 din Constituţie, aratã cã legiuitorul constituant a conferit posibilitatea stabilirii unor limite de exercitare a libertãţii economice prin lege, textul criticat constituind tocmai o materializare a prevederilor constituţionale ale art. 45. Referitor la dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, aratã cã acestea constituie o materializare a textului constituţional al art. 139 alin. (1) potrivit cãruia "impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", în speţã fiind vorba despre reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc. Având în vedere toate argumentele prezentate, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã cu privire la art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (6) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi cu privire la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 135, art. 16, art. 42 alin. (1), art. 44 şi art. 45 şi inadmisibilã cu privire la art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (4), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20, art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45, art. 47, art. 115 alin. (4), art. 139 alin. (1). Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere transmis în Dosarul nr. 4.799D/2010 al Curţii Constituţionale, considerã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceastã ordonanţã de urgenţã, în special, sunt constituţionale. Prin actul normativ criticat este reglementatã activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc. Aceastã activitate este consideratã monopol de stat, iar statul, în anumite condiţii, acordã dreptul de organizare şi exploatare a activitãţii de jocuri de noroc operatorilor economici. Posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economicã nu este una absolutã. Statul recunoaşte şi garanteazã constituţional aceastã libertate fundamentalã persoanelor, iar în acelaşi timp, ţinând cont de protecţia interesului general al societãţii, stabileşte prin intermediul legii limitele în care exerciţiul acesteia este considerat legal permis. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, textul legal criticat fiind în acord cu prevederile art. 56 alin. (1) din Constituţie. În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, îl constituie: 1. Prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 246/2010, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, şi modificatã prin art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, în ansamblul sãu. 2. În special, urmãtoarele dispoziţii din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009: - Art. 1 alin. (1): "Organizarea şi exploatarea activitãţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfãşoarã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã."; - Art. 12 alin. (5): "În situaţia în care un operator economic nu mai deţine licenţã de organizare a jocurilor de noroc validã, indiferent de motivul care a generat aceasta stare, autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia îşi pierd valabilitatea cu aceeaşi datã, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14."; - Art. 14 privind nivelul taxelor pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc, a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc şi a taxei de acces prevãzute la art. 13 alin. (4), nivelul minim al capitalului social subscris şi vãrsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc, precum şi modalitatea de platã a taxelor aferente activitãţilor din domeniul jocurilor de noroc; - Art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi alin. (6) partea introductivã: "(1) Pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc trebuie ca: a) operatorii economici sã facã dovada: [...] (ii) existenţei avizului organelor de poliţie acordat reprezentanţilor legali ai persoanei juridice, eliberat în condiţiile prevãzute de normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã; [...] (4) Nu se acordã licenţa de organizare a jocurilor de noroc sau autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, dupã caz, în situaţia în care operatorii economici organizatori: a) înregistreazã la data depunerii cererii pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, dupã caz, obligaţii de platã restante faţã de bugetul general consolidat; b) nu au constituit garanţia pentru acoperirea riscului de neplatã a obligaţiilor faţã de bugetul general consolidat, în cuantumul, în forma şi la termenul prevãzut în prezenta ordonanţã de urgenţã. [...] (6) Numãrul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotãri tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este: [...]"; - Art. 17 alin. (1), (7) şi (9): "(1) Comisia poate dispune anularea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, dupã caz, atunci când se constatã cã la data acordãrii acesteia solicitanţii au oferit informaţii incorecte sau inexacte, care, dacã ar fi fost cunoscute, ar fi condus la neacordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, dupã caz. În aceastã situaţie, o nouã solicitare de autorizare poate fi fãcutã dupã cel puţin 5 ani de la data la care decizia de anulare devine definitivã în sistemul cãilor administrative de atac sau de la data hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Efectele anulãrii nu se rãsfrâng asupra premiilor acordate participanţilor la jocurile de noroc care au acţionat cu bunã-credinţã. [...] (7) Dupã revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc în situaţiile prevãzute la alin. (2), o nouã solicitare poate fi fãcutã dupã cel puţin un an de la data la care decizia de revocare a rãmas irevocabilã în sistemul cãilor de atac. [...] (9) Dupã revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, pe perioada suspendãrii autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi dupã încetarea activitãţii de jocuri de noroc, sub orice formã, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligaţi sã achite diferenţa rãmasã de platã din taxa anualã aferentã autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc."; - Art. 20: "(1) Operatorii economici care produc în România, importã sau realizeazã achiziţii intracomunitare în România, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de mijloace de joc, în scopul comercializãrii sau utilizãrii, sub orice formã, pe teritoriul României, sunt obligaţi ca în termen de 15 zile lucrãtoare de la data înregistrãrii operaţiunilor respective în documentele contabile, conform prevederilor Legii contabilitãţii nr. 82/1991, republicatã, sã declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (2) Introducerea pe teritoriul României de mijloace de joc sub orice altã formã decât cele prevãzute la alin. (1) se declarã cu 15 zile lucrãtoare înainte de realizarea operaţiunii comisiei, în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, şi se poate realiza numai în condiţiile în care se face dovada înregistrãrii declaraţiei respective la registratura Ministerului Finanţelor Publice. (3) Se interzice introducerea de mijloace de joc pe teritoriul României în scopul organizãrii de jocuri de noroc, astfel cum acestea sunt definite prin prezenta ordonanţa de urgenţã, sub orice formã, de cãtre persoanele fizice. (4) Operatorii economici care vând sau cumpãrã mijloace de joc sunt obligaţi sã declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, în termen de 15 zile lucrãtoare de la realizarea acesteia. (5) Deţinãtorii de drept ai mijloacelor de joc care au fãcut anterior obiectul autorizãrii şi care, indiferent de motivele care stau la baza acestei decizii (casare, export, stocare, conservare etc.), nu mai doresc sã exploateze sau sã punã la dispoziţie, sub orice formã, respectivele mijloace de joc sunt obligaţi sã declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, în termen de 15 zile lucrãtoare de la data expirãrii autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc. (6) Operatorii economici care intenţioneazã sã producã în România mijloace de joc în scopul comercializãrii sau utilizãrii sunt obligaţi sã obţinã avizul comisiei pentru desfãşurarea acestui gen de activitãţi, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã. Operatorii economici care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã produc în România mijloace de joc în scopul comercializãrii sau utilizãrii sunt obligaţi sã solicite avizul comisiei în termen de 60 de zile."; - Art. 22 alin. (2): "Nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 20 constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, dupã caz, se confiscã."; - Art. 27 alin. (1), (3) şi (4): "(1) Licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã îşi menţin valabilitatea pânã la data expirãrii, cu condiţia plãţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele şi în cuantumul prevãzut de prezenta ordonanţã de urgenţã, dar nu mai mult decât cuantumurile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã, constituind în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc. [...] (3) În situaţia în care operatorii economici care deţin licenţe pentru exploatarea jocurilor de noroc valabile la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã nu doresc continuarea activitãţii pentru care au fost autorizaţi, vor achita taxa de autorizare aferentã licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, în cuantumul şi la termenele prevãzute de legislaţia în vigoare la momentul acordãrii licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: a) notificã renunţarea în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora; b) anexeazã la notificare o declaraţie a administratorului operatorului economic din care sã rezulte cã mijloacele de joc sunt dezafectate şi nu sunt utilizate în scopul pentru care a fost emisã licenţa pentru exploatarea jocurilor de noroc. (4) În cazul organizatorilor de jocuri de noroc care nu depun solicitãri de obţinere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc în termenul prevãzut la alin. (2) sau ale cãror solicitãri obţin aviz negativ, o nouã solicitare poate fi depusã dupã expirarea termenului de valabilitate a tuturor licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc emise în favoarea acestora pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."; - Art. 28 alin. (3) şi (4): "(3) Regulamentele de joc şi cele de ordine interioarã propuse de organizatorii de jocuri de noroc se aprobã de comisie. (4) Comisia poate aproba regulamentele de joc şi/sau regulamentele de ordine interioarã astfel cum acestea au fost propuse de organizatori, în forma modificatã de cãtre comisie, sau le poate respinge."; - Art. 29 referitor la constituirea unui fond de garanţie de cãtre organizatorii de jocuri de noroc sau operatorii economici autorizaţi sã exercite controlul tehnic, monitorizarea şi supravegherea pentru jocurile de noroc, în favoarea organului fiscal teritorial la care sunt înregistraţi, pentru acoperirea riscului de neplatã a obligaţiilor faţã de bugetul general consolidat. 3. Dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificate prin art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursã, cu o cotã de 25% aplicatã asupra venitului net. Venitul net se calculeazã la nivelul câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plãtitor." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, ale art. 135 privind economia şi ale art. 139 privind impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, constatând constituţionalitatea acestora. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptatã - astfel cum reiese din preambulul acesteia - ţinând seama cã actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realitãţilor economice, tehnice şi mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practicã a demonstrat existenţa necesitãţii modificãrii şi perfecţionãrii acestor reglementãri, pentru a rãspunde cât mai bine cerinţelor pieţei specifice. Totodatã, avându-se în vedere mãsurile privind asigurarea surselor de finanţare a dezvoltãrii economice şi faptul cã taxa de autorizare perceputã organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbatã din anul 2000, Guvernul a considerat cã se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Curtea a constatat, pe de-o parte, cã aceste împrejurãri se încadreazã în conceptul constituţional de situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altã parte, cã urgenţa a fost motivatã corespunzãtor în cuprinsul ordonanţei de urgenţã criticate. În final, Curtea a reţinut cã aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 prin Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevanţã în examinarea constituţionalitãţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţã a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecã a acesteia. Întrucât criticile de neconstituţionalitate extrinsecã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã aceastã susţinere este neîntemeiatã, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 nu afecteazã regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi nici drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie. II. Referitor la dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009, criticate din punct de vedere intrinsec, prin aceeaşi decizie, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurenţã şi ale art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii, constatând, de asemenea, constituţionalitatea acestora. Astfel, cu privire la pretinsa încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (2), Curtea a constatat cã aceastã susţinere nu poate fi primitã, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã îşi menţin valabilitatea pânã la data expirãrii, cu condiţia plãţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modificã este cuantumul taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare, iar nu condiţiile de acordare a licenţelor deja emise, acestea pãstrându-şi valabilitatea obţinutã anterior intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009, pânã la data expirãrii lor. În consecinţã, Curtea nu poate reţine încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, deoarece dispoziţiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o datã ulterioarã prevãzutã în cuprinsul lor, iar nu şi pentru trecut. În ceea ce priveşte critica privind încãlcarea principiului liberei concurenţe, prevãzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea a reţinut cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanţa de urgenţã criticatã, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordã operatorului economic care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activitãţilor ce fac obiectul acestei ordonanţe de urgenţã. Or, stabilirea prin lege a unui anumit numãr de aparate de joc pe locaţie nu reprezintã o limitare de naturã sã încalce libera concurenţã, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economicã este garantatã "în condiţiile legii", iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, legiuitorul având libertatea sã impunã reguli de disciplinã economicã. În acest sens, art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 prevede cã pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în condiţiile stabilite prin ordonanţa de urgenţã menţionatã mai sus este obligatorie deţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc. Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea a constatat cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constituţionale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizeazã cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodatã, ordonanţa de urgenţã criticatã prevede cã un procent de 5% din aceste taxe se alocã anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic şi 3,5% pentru Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice. Întrucât criticile de neconstituţionalitate intrinsecã din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Totodatã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece, potrivit acestei norme constituţionale, este garantatã exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economicã, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentalã, are obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, iar legiuitorul are competenţa sã stabileascã sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora. Referitor la susţinerea potrivit cãreia art. 14 din ordonanţa de urgenţã contravine dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie, deoarece taxele pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi capitalul social minim, subscris şi vãrsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prea mari, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", iar, pe de altã parte, legiuitorul este singurul în mãsurã sã stabileascã nivelul taxelor. Textele de lege criticate nu creeazã discriminãri de naturã a duce la încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece se aplicã în mod egal, nediscriminatoriu, tuturor celor vizaţi de ipotezele lor, şi anume tuturor operatorilor economici organizatori de jocuri de noroc. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încãlcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arãtat mai sus, nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are aplicabilitate în cauzã. Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate - referitoare la regulile de avizare şi de eliberare a licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc -, Curtea constatã cã, în realitate, acestea nu constituie probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare şi interpretare a textelor de lege criticate, ţinând cont şi de prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, modificatã şi completatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 823/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 august 2011. De altfel, trebuie luatã în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertãţii de a presta servicii, prevãzute de art. 49 CE. Astfel, prin Hotãrârea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit cãreia, în domeniul reglementãrii jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjã foarte largã de acţiune. Totodatã, Curtea a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie sã le aibã în vedere în contextul verificãrilor privind aptitudinea reglementãrii naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu. Instanţa europeanã a decis cã obiectivul principal urmãrit de reglementarea naţionalã trebuie sã fie lupta împotriva criminalitãţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor sãvârşite de operatori. Curtea a precizat cã o legislaţie naţionalã destinatã sã limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitãrii dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilã cu dreptul comunitar. Totodatã, prin Hotãrârea din 6 martie 2007, pronunţatã în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, Curtea a statuat cã este de competenţa instanţelor de trimitere sã verifice dacã, în mãsura în care limiteazã numãrul operatorilor care acţioneazã în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naţionalã rãspunde cu adevãrat obiectivului de prevenire a exploatãrii activitãţilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. Trebuie diferenţiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizeazã reducerea ocaziilor de joc şi, pe de altã parte, în mãsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizeazã lupta împotriva criminalitãţii. Astfel, prin Hotãrârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International, C-42/07, Curtea a hotãrât cã art. 46 alin. (1) CE permite restricţii ale libertãţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publicã, de siguranţã publicã sau de sãnãtate publicã, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitãrii cetãţenilor la o cheltuialã excesivã legatã de joc, precum şi de prevenire a tulburãrilor ordinii sociale în general. Statele membre sunt libere sã stabileascã, potrivit propriei scãri de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, sã defineascã cu precizie nivelul de protecţie urmãrit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun sã îndeplineascã cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotãrârea din 6 martie 2007, pronunţatã în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii). III. Cât priveşte dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã susţinerile autorilor excepţiei - în sensul cã acestea creeazã discriminãri între cetãţenii impozitaţi cu 16% şi cei impozitaţi cu 25% - nu sunt întemeiate, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, nu se poate susţine cã persoanele care obţin venituri din jocuri de noroc sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu persoanele care obţin venituri din alte surse. În aplicarea principiului nediscriminãrii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotãrârea din 6 aprilie 2000, pronunţatã în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, cã dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încãlcat nu numai atunci când statele trateazã în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fãrã a exista justificãri obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea din 28 octombrie 1987, pronunţatã în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit sã trateze diferit, tot fãrã a exista justificãri obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. În final, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 47 din Constituţie referitoare la nivelul de trai nu au legãturã cu obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã, dupã caz, de Societatea Comercialã "Real Poker" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea Comercialã "Casino System" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.013/320/2010, de Societatea Comercialã "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 6.280/320/2010 şi de Societatea Comercialã "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.656/320/2010, ale Judecãtoriei Târgu Mureş. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
