Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.341 din 9 decembrie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996 , precum si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 şi 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , precum şi a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicatã de Omer Mubeien în Dosarul nr. 1.477/256/2006 (nr. în format vechi 4.279/2006) al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 , întrucât autorul nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea actului normativ criticat. Cât priveşte prevederile art. 21 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.477/256/2006 (nr. în format vechi 4.279/2006), Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , precum şi a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor. Excepţia a fost ridicatã de Omer Mubeien într-o acţiune civilã având ca obiect evacuarea şi obligarea la plata unei sume de bani cu titlu de chirie şi penalitãţi de întârziere pentru perioada cât se pretinde cã pârâta a locuit abuziv în imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine contrarietatea prevederilor <>art. 21 şi 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 57, arãtând cã acestea sunt aplicabile şi autoritãţilor publice, ca subiecte de drept, precum şi ale art. 16, 21, art. 51 alin. (4), art. 52, art. 53 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 124 şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.
Judecãtoria Medgidia apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002.
<>Art. 21 şi 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va cuprinde:
a) adresa locuinţei care face obiectul închirierii;
b) suprafaţa locativã şi dotãrile folosite în exclusivitate şi în comun;
c) suprafaţa curţilor şi a grãdinilor folosite în exclusivitate sau în comun;
d) valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de platã;
e) suma plãtitã în avans în contul chiriei;
f) locul şi condiţiile în care se realizeazã primirea şi restituirea cheilor;
g) obligaţiile pãrţilor privind folosirea şi întreţinerea spaţiilor care fac obiectul contractului;
h) inventarul obiectelor şi al dotãrilor aferente;
i) data intrãrii în vigoare şi durata;
j) condiţiile privind folosinţa exclusivã şi în comun a pãrţilor aflate în coproprietate;
k) persoanele care vor locui împreunã cu titularul contractului;
l) alte clauze convenite între pãrţi.";
- Art. 25: "Evacuarea chiriaşului se face numai pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile.
Chiriaşul este obligat la plata chiriei prevãzute în contractul de închiriere, pânã la data executãrii efective a hotãrârii de evacuare."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 relative la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 51 alin. (4) referitoare la obligaţia autoritãţilor publice de a rãspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite de lege, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, ale art. 53 alin. (1) relative la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 57 privind obligaţia cetãţenilor români, a cetãţenilor strãini şi a apatrizilor de a exercita drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, ale art. 120 alin. (1) referitoare la principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) relative la economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Potrivit <>art. 21 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , închirierea locuinţei se face prin încheierea unui contract scris între proprietar şi chiriaş, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi care va cuprinde, în mod obligatoriu, prevederile enumerate limitativ la lit. a) - k), inclusiv persoanele care vor locui împreunã cu titularul contractului şi care dobândesc drepturi locative proprii cu condiţia sã locuiascã efectiv cu titularul contractului de închiriere cel puţin un an şi sã fie menţionate în contractul de închiriere. Drepturile locative ale persoanelor care sunt înscrise în contract, deşi sunt drepturi proprii, nu izvorãsc din contractul de închiriere, ci din drepturile locative ale titularului contractului de închiriere. Este motivul pentru care acestor persoane contractul nu le este opozabil, legea recunoscându-le dreptul de a beneficia de contract numai în anumite condiţii restrictive, şi anume în cazul pãrãsirii definitive a domiciliului de cãtre titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, astfel cum prevede art. 27 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ.
Totodatã, potrivit <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , evacuarea chiriaşului se face numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, chiriaşul fiind obligat la plata chiriei prevãzute în contractul de închiriere pânã la data executãrii efective a hotãrârii de evacuare.
Având în vedere toate acestea, cât şi cauza civilã în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, Curtea nu poate reţine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, normele legale criticate nefãcând distincţie între subiectele de drept aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât susţinerea pretinsului sãu caracter discriminatoriu este lipsitã de temei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã egalitatea nu înseamnã uniformitate şi cã pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã (Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984).
Totodatã, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, întrucât <>art. 61 din Legea locuinţei nr. 114/1996 prevede cã orice litigiu în legãturã cu aplicarea dispoziţiilor acestei legi se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte invocarea art. 57 din Constituţie, Curtea observã cã acesta nu are incidenţã în prezenta cauzã, deoarece se referã la obligaţia cetãţenilor români, a cetãţenilor strãini şi a apatrizilor de a se conforma regulilor de exercitare cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, garantarea drepturilor cetãţenilor faţã de posibilele abuzuri ale autoritãţilor publice fiind reglementatã de Constituţie prin alte mecanisme de protecţie, în special de naturã jurisdicţionalã. Totodatã, Curtea constatã cã nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţã în prezenta cauzã.
II. Cât priveşte <>Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, aceasta are ca obiect reglementarea modului de exercitare de cãtre cetãţeni a dreptului de a adresa autoritãţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi procedura de soluţionare a acestora.
Analizând excepţia, Curtea reţine cã autorul nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea actului normativ criticat. În aceste condiţii, Curtea nu se poate substitui acestuia în ceea ce priveşte precizarea unor motive de neconstituţionalitate, astfel încât, în temeiul <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , nu este competentã sã se pronunţe asupra unei excepţii nemotivate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Omer Mubeien în Dosarul nr. 1.477/256/2006 (nr. în format vechi 4.279/2006) al Judecãtoriei Medgidia.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitãţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
