Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.340 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Dridi Mohamed Aymen în Dosarul nr. 2.374/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 826D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 828D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Ben Aouicha Mohamed în Dosarul nr. 2.373/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 828D/2010 la Dosarul nr. 826D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 ianuarie 2010 şi 18 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.374/2/2010 şi nr. 2.373/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Dridi Mohamed Aymen şi, respectiv, de Ben Aouicha Mohamed în soluţionarea unor cauze având ca obiect prelungirea mãsurii luãrii în custodie publicã a acestora.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorii acesteia criticã textul de lege ce formeazã obiectul acesteia, întrucât "încalcã dreptul constituţional la apãrare, în mãsura în care nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, precum şi prin limitarea duratei procedurii". Precizeazã cã se aduce o gravã atingere independenţei justiţiei, soluţia prelungirii mãsurii luãrii în custodie publicã fiind impusã instanţei prin lege. În opinia acestora, este nesocotit şi principiul egalitãţii pãrţilor în proces, întrucât textul de lege criticat excepteazã Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã. Autorii excepţiei susţin cã, în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. Mai aratã cã accesul la justiţie este limitat, întrucât prelungirea duratei mãsurii se face pe o perioadã de 5 luni, timp în care nu se mai analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat. Menţioneazã cã mãsura luãrii în custodie publicã este privativã de libertate, constituind şi o restrângere a libertãţii de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 97 alin. (5): "Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Se invocã, de asemenea, şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte fundamentale şi prin prisma aceloraşi critici. Astfel, prin <>Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Curtea a constatat cã nu poate reţine susţinerile referitoare la natura neclarã a procedurii de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, textul de lege criticat cuprinzând elemente suficiente, clare şi previzibile, astfel încât subiectul de drept sã înţeleagã conduita pe care norma juridicã o impune. Totodatã, Curtea a observat cã instanţa de judecatã, şi nu legea este cea care dispune aceastã mãsurã, în urma soluţionãrii cauzei în care strãinul, în calitate de parte, beneficiazã de toate garanţiile dreptului la apãrare şi ale unui proces echitabil în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Faptul cã instanţei de judecatã îi este impus un termen imperativ pentru pronunţarea hotãrârii, raportat la data expirãrii termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, sau cã hotãrârea are caracter irevocabil nu sunt aspecte de naturã sã afecteze exercitarea drepturilor fundamentale invocate. Dimpotrivã, acestea dau expresie prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, circumstanţiat la necesitatea rezolvãrii cu celeritate şi în anumite termene a cauzelor referitoare la situaţia strãinilor în România. Faptul cã autorii excepţiei criticã "limitarea duratei procedurii" nu poate fi considerat în niciun caz ca fiind contrar prevederilor Legii fundamentale.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 714 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, Curtea, analizând susţinerea referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, Curtea a constatat cã, la fel ca şi în cazul de faţã, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care sã impunã acestei autoritãţi obligaţia plãţii unei astfel de taxe. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu poate sã modifice sau sã completeze textele de lege ce îi sunt supuse controlului, asemenea atribuţii intrând în competenţa exclusivã a puterii legislative.
În plus, prin <>Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, pronunţându-se asupra aceloraşi prevederi legale, dar în varianta anterioarã republicãrii, Curtea a statuat în sensul cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, dispusã de magistrat, de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care nu a putut fi îndepãrtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o mãsurã privativã de libertate. Perioada pentru care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publicã este strict prevãzutã de lege, înãuntrul acestor termene strãinul având oricând posibilitatea pãrãsirii centrului de cazare odatã ce condiţiile pentru care a fost dispusã mãsura înceteazã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Dridi Mohamed Aymen şi de Ben Aouicha Mohamed în Dosarul nr. 2.374/2/2010 şi, respectiv, în Dosarul nr. 2.373/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
