Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.340 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 895 din 16 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.753/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.007D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.207D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 5.774/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.208D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 5.775/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.007D/2010, nr. 4.207D/2010 şi nr. 4.208D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.207D/2010 şi nr. 4.208D/2010 la Dosarul nr. 4.007D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 noiembrie 2009 şi 14 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.753/108/2008, nr. 5.774/108/2009 şi nr. 5.775/108/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Excepţia a fost ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad cu ocazia soluţionãrii recursurilor în litigii având ca obiect contestaţii împotriva unor decizii de desfacere a unor contracte de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 încalcã dispoziţiile constituţionale privind autonomia universitarã şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât impun un anumit numãr de studenţi în grupã. Considerã cã o atare restricţie nu este de naturã sã asigure calitatea în învãţãmânt, deoarece aceasta este datã de calitatea resurselor umane implicate, de baza materialã şi de nivelul pregãtirii didactice a absolvenţilor. În acest sens invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 30/1998, potrivit cãreia calitatea prestaţiei unui cadru didactic nu este datã de numãrul de studenţi, ci de calificarea profesionalã, experienţa didacticã şi seriozitatea cu care fiecare profesor îşi realizeazã menirea. Aratã cã restricţia prevãzutã de textul de lege criticat nu ar trebui aplicatã tuturor universitãţilor din ţarã, având în vedere cã dotarea materialã şi umanã a acestora este diferitã, ci stabilirea numãrului de studenţi din grupa de studii şi subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice trebuind lãsatã la latitudinea universitãţilor, în baza autonomiei universitare garantate de Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu urmãtorul cuprins: "Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de senatele universitare, la propunerea consiliilor facultãţilor, în urmãtoarele condiţii:
a) în învãţãmântul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de studenţi, dar nu mai puţin de 13 şi nu mai mult de 25; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice cuprinde în medie 10 studenţi, dar nu mai puţin de 7 şi nu mai mult de 13;".
Ulterior sesizãrii Curţii, Legea nr. 128/1997 a fost abrogatã prin dispoziţiile art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, intratã în vigoare la 9 februarie 2011, care la art. 292 prevede cã: "Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de cãtre senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanţã cu programul şi ciclul de studii, propuse de ARACIS şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 32 alin. (6) privind autonomia universitarã şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, Legea nr. 128/1997 a fost abrogatã prin dispoziţiile art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Potrivit însã celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate în virtutea principiului tempus regit actum pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate chiar dacã au ieşit din vigoare. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate de autorul excepţiei, dispoziţii care au fost invocate de celelalte pãrţi în motivarea contestaţiilor împotriva deciziilor de desfacere a contractelor de muncã.
Prevederile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997, reţinând cã Legea fundamentalã a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare, fãrã sã defineascã însã aceastã noţiune, de unde, vãzând şi prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol, în conformitate cu care învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în condiţiile legii, rezultã cã legiuitorul constituant a lãsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercitã.
Referitor la critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 32 alin. (6), cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentã a dreptului la învãţãturã. Acest principiu presupune un conţinut vast, ce include normele, procedurile şi standardele interne ale fiecãrei universitãţi, cu respectarea limitelor impuse de legislaţia în vigoare, prin care acestea tind sã defineascã şi sã individualizeze rolul lor în cadrul comunitãţii. Autonomia universitarã se poate exercita doar cu condiţia asumãrii rãspunderii publice, care obligã orice instituţie de învãţãmânt superior sã asigure eficienţã managerialã.
De asemenea, Curtea a statuat cã autonomia universitarã presupune respectarea standardelor legale de calitate, şi nu a standardelor proprii. Nimic nu împiedicã instituţiile furnizoare de educaţie ca, în condiţiile legii, sã îşi diversifice specializãrile ori oferta educaţionalã şi sã instituie standarde proprii de calitate superioarã celor legale, fãrã sã contravinã acestora.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a constatat cã stabilirea prin textul criticat a numãrului minim/maxim de studenţi ce pot face parte din formaţiunile de studiu (grupa de studii; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice) nu contravine principiului autonomiei universitare. Este adevãrat cã principiul autonomiei universitare dã dreptul comunitãţii universitare sã îşi stabileascã misiunea proprie, strategia instituţionalã, structura, activitãţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, dar toate acestea trebuie realizate cu respectarea strictã a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 alin. (1) din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în dosarele nr. 4.753/108/2008, nr. 5.774/108/2009 şi nr. 5.775/108/2009 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
