Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.337 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal si art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 12 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal şi art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Ioniţã în Dosarul nr. 35.470/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.751D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei Aurel Ioniţã şi partea Jãniţã Ioniţã, prin care solicitã desemnarea unui apãrãtor în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã. Au anexat la cerere cupoane de pensie, adeverinţã de la primãrie, certificate de atestare fiscalã şi facturã de utilitãţi.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii formulate.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicatã, respinge cererea formulatã de autor şi de parte, deoarece, potrivit Hotãrârii Curţii Constituţionale nr. 20 din 17 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã nu sunt aplicabile Curţii Constituţionale, nefiind compatibile cu natura procedurii în faţa acesteia.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 926 din 16 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 35.470/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal şi art. 192 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Aurel Ioniţã în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 258 alin. 2 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi la accesul liber la justiţie, deoarece soţul sãnãtos nu are acces la actul de justiţie pentru apãrarea drepturilor patrimoniale de care celãlalt soţ a fost vãtãmat şi care nu s-a putut impune ca parte vãtãmatã din motive medicale.
Cu privire la dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã acestea contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii a cetãţenilor şi la dreptul de petiţionare, deoarece, spre deosebire de persoanele care beneficiazã de ajutor public judiciar în condiţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, în cauzele penale justiţiabilii sunt obligaţi sã plãteascã cheltuieli judiciare, deşi nu sunt vinovaţi de sãvârşirea vreunor fapte penale.
Tribunalul Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului deciziei de sesizare, dispoziţiile art. 258 alin. 2 din Codul penal - Fapte sãvârşite de alţi funcţionari şi art. 192 alin. 2 din Codul penal - Violarea de domiciliu. În realitate, ţinând seama de notele autorului şi de considerentele deciziei, se constatã cã s-a strecurat o eroare materialã cu privire la art. 192 alin. 2 care priveşte Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri şi care este prevãzut de Codul de procedurã penalã, şi nu de Codul penal. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 258 alin. 2 din Codul penal şi art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 258 alin. 2 din Codul penal: "În cazul prevãzut la alin. 1, pentru faptele prevãzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, cu excepţia acelora care au fost sãvârşite de o persoanã dintre cele prevãzute la art. 147 alin. 1.";
- Art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "În cazul declarãrii apelului ori recursului sau al introducerii oricãrei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de cãtre persoana cãreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 51 referitoare la Dreptul de petiţionare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, Curtea constatã cã autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea cã plângerea prealabilã nu poate fi formulatã şi de soţul persoanei vãtãmate, chiar dacã aceasta din urmã nu se aflã în vreo imposibilitate legalã de a-şi exercita drepturile procesuale. Or, o asemenea criticã tinde la modificarea textului legal contestat în sensul înlãturãrii principiului disponibilitãţii. Pe cale de consecinţã, prezenta excepţie este inadmisibilã, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
2. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã nicio normã constituţionalã nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovatã pentru provocarea acelor cheltuieli. Într-o asemenea situaţie culpa procesualã a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacã aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe. Mai mult, prevederile art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În plus, împrejurarea cã, potrivit altui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, unele persoane pot beneficia de ajutor material nu poate constitui o cauzã de discriminare cu încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii, deoarece dispoziţiile legale criticate din Codul de procedurã penalã se aplicã fãrã niciun fel de deosebire între toţi justiţiabilii aflaţi în ipoteza normei legale.
În ceea ce priveşte critica privind înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 51, Curtea constatã cã acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauzã, întrucât dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu privesc activitatea de petiţionare, ci reglementeazã o situaţie distinctã, şi anume accesul la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Aurel Ioniţã în Dosarul nr. 35.470/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia penalã.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
