Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.335 din 9 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^2 alin. 4 si art. 91^3 alin. 3 teza finala din Codul de procedura penala, art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, precum si ale art. 7 alin. (1) si (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) si (5) si art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 15 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 alin. 4 şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi ale art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (5) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de Mustafa Tartousi, Omar Mukhles, Omar Mahmoud şi Omar Khaled Hayssam în Dosarul nr. 8.263/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, cât priveşte <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, de instanţa de judecatã, din oficiu, în dosarele nr. 2.021/2/2008 şi nr. 7.314/2/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Conexarea dosarelor nr. 1.383D/2008, nr. 1.845D/2008 şi nr. 1.861D/2008 s-a dispus în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008, când Curtea, la solicitarea autorului excepţiei Omar Mukhles pentru lipsã de apãrare, a dispus amânarea judecãrii cauzei pentru data de 9 decembrie 2008.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei Mustafa Tartousi, asistat de domnul avocat Ionel Haşotti din cadrul Baroului Constanţa, precum şi Omar Mukhles şi Omar Mahmoud, asistaţi de domnul avocat Cornel Cosovanu din cadrul Baroului Bucureşti. Rãspunde, de asemenea, reprezentantul autorului excepţiei Omar Khaled Hayssam, domnul avocat Ion Cazacu, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi reprezentantul pãrţii Gaye Faruk. Lipsesc celelalte pãrţi.
Magistratul-asistent referã faptul cã citaţia comunicatã pãrţii Cristina Tineghe a fost returnatã Curţii cu menţiunea "destinatar mutat, proprietarul nu permite afişarea".
Având cuvântul cu privire la acest incident procedural, pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã procedura de citare este legal îndeplinitã.
Deliberând, Curtea constatã cã procedura de citare este legal îndeplinitã.
Dupã strigarea cauzei, se prezintã doamna interpret de limba turcã Omer Ildihan, desemnatã pentru a asigura traducerea în Dosarul nr. 1.845D/2008, solicitând sã-i fie consemnatã prezenţa.
Având cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, apãrãtorul autorului excepţiei Mustafa Tartousi aratã cã textele de lege criticate au fost introduse recent în legislaţia româneascã, iar preluarea lor s-a fãcut în mod necritic şi cu neobservarea <>Legii fundamentale. În privinţa normelor din Legea nr. 182/2002 criticate, reitereazã, pe larg, motivele de neconstituţionalitate expuse în faţa instanţei de judecatã, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Cu privire la <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 , subliniazã cã ceea ce se supune instanţei de contencios constituţional nu este o problemã de interpretare şi aplicare a legii. Susţine, în esenţã, cã diateza reflexivã utilizatã în redactarea acestui text creeazã acuzaţi, latura subiectivã a infracţiunii comisive de "înlesnire a ieşirii din ţarã" fiind totalmente imprecisã, ceea ce vatãmã principiul personalitãţii rãspunderii penale, încalcã prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii incriminãrii. Astfel, în mod legal, reglementarea trebuia sã conţinã, în orice exprimare legislativã admisibilã, sintagma "cunoştea cã a sprijinit/sãvârşit sau urmeazã sã sprijine/ sãvârşeascã un act terorist". În acest sens oferã ca exemplu din dreptul comparat o reglementare în materie din dreptul egiptean, în care se stabileşte cã se incrimineazã fapta oricãrei persoane care cu ştiinţã îl ajutã pe terorist. Aratã cã dispoziţiile criticate instituie, practic, o obligaţie de informare pentru orice persoanã, de analizã a informaţiei pe baza unui cerc nedeterminat de persoane, înainte ca vinovãţia sã fie legal stabilitã. Solicitã admiterea excepţiei aşa cum a fost formulatã şi depune la dosarul cauzei un material privind legislaţia egipteanã invocatã.
Având cuvântul, apãrãtorul ales al autorilor excepţiei Omar Mukhles şi Omar Mahmoud aratã cã achieseazã la cele învederate anterior de apãrãtorul celuilalt autor al excepţiei şi procedeazã la expunerea, pe larg, a concluziilor susţinute în faţa instanţei de judecatã. Aratã, în esenţã, cã utilizarea de cãtre legiuitor a diatezei reflexive în redactarea <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 echivaleazã cu introducerea arbitrariului în ceea ce priveşte stabilirea vinovãţiei unei persoane, textul de lege criticat fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (11), precum şi cu cele ale <>art. 124 din Constituţie. Cu privire la textele din Legea nr. 182/2002 criticate, susţine cã exclud autoritatea judecãtoreascã de la garanţia accesului la informaţiile clasificate, respectiv condiţioneazã acest acces de existenţa unei autorizaţii scrise, a cãrei acordare poate fi refuzatã. Solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã. Depune concluzii scrise în sensul celor arãtate.
Reprezentantul lui Omar Khaled Hayssam aratã cã este de acord cu pledoariile anterioare şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele expuse în faţa instanţei de judecatã, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Subliniazã faptul cã numãrul mare al excepţiilor ridicate cu privire la normele criticate demonstreazã faptul cã acestea deranjeazã actul de justiţie. Mai aratã cã <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 , în redactarea actualã, conduce la o concluzie absurdã, şi anume aceea cã ce se ştie de un organ al unui serviciu secret trebuie sã ştie şi un cetãţean de pe stradã, precum şi faptul cã Parchetul nu poate ţine secrete faţã de inculpaţi pãrţi din dosar.
Reprezentantul pãrţii Gaye Faruk aratã cã achieseazã la cele susţinute de ceilalţi apãrãtori în privinţa neconstituţionalitãţii <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând mai întâi faptul cã, deşi modul de redactare a excepţiei vizeazã în principal probleme de interpretare şi aplicare a legii, care nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecãtoreşti, importanţa problematicii aduse în discuţie impune totuşi o analizã a normelor juridice criticate, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Aratã cã textele de lege criticate reprezintã o preluare a dispoziţiilor internaţionale în materie, cum ar fi, de exemplu, Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptatã la Varşovia la 16 mai 2005 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 411/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006, sau Rezoluţia 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional, determinatã de preocuparea şi iniţiativele existente în plan internaţional legate de lupta împotriva terorismului, la care România trebuie sã se alinieze. Susţinerea potrivit cãreia aceastã preluare ar constitui o edictare prin aproximaţie care nu respectã Constituţia nu poate fi însã reţinutã. Astfel, în ceea ce priveşte textele din <>Legea nr. 182/2002 criticate, aratã cã, în mod contrar susţinerilor autorilor excepţiei, acestea nu instituie nivele diferite de acces la informaţie pentru acuzare şi apãrare, toţi cei implicaţi într-o astfel de situaţie fiind supuşi aceloraşi reguli procedurale în ceea ce priveşte accesul la informaţiile clasificate. Nu se creeazã douã categorii de magistraţi în cadrul aceluiaşi sistem judiciar, întrucât ceea ce se verificã în vederea asigurãrii accesului la informaţii clasificate sunt aspecte care nu ţin de profesia de magistrat, condiţiile de verificare fiind aceleaşi indiferent de categoria profesionalã, şi anume integritatea, onestitatea, iar nu profesionalismul. Cât priveşte celelalte critici formulate în privinţa <>Legii nr. 182/2002 , se reaminteşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauza Klass împotriva Germaniei, în care s-a statuat cã restrângerile sau imixtiunile în viaţa privatã (prin supravegherea secretã a corespondenţei şi a telecomunicaţiilor) trebuie sã fie în principiu supuse controlului unui magistrat, care sã se bucure de imparţialitate şi independenţã, condiţii asigurate prin procedura reglementatã în prezent în România de <>Legea nr. 535/2004 . Se relateazã in extenso aceastã procedurã, pentru a arãta concordanţa sa cu jurisprudenţa invocatã, precum şi cu normele constituţionale în materie. În ceea ce priveşte sintagma "despre care se cunoaşte", cuprinsã în <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 , aratã cã este un mod impersonal de exprimare prin care se doreşte evidenţierea notorietãţii. Organul de aplicare a legii va face o verificare a notorietãţii în funcţie de o serie de factori, cum ar fi natura împrejurãrilor sau posibilitatea cunoaşterii de cãtre persoana în cauzã a notorietãţii. Ca urmare, nu se poate reţine cã modul de redactare a sintagmei criticate ar aduce atingere principiilor constituţionale invocate. De altfel, criticile autorilor excepţiei pun problema modului de interpretare şi aplicare a textului în discuţie. În sfârşit, cu privire la textele din Codul de procedurã penalã criticate, aratã cã îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.758 din 20 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.822/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^2 alin. 4 şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (5) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de Mustafa Tartousi, Omar Mukhles, Omar Mahmoud şi Omar Khaled Hayssam în Dosarul nr. 8.263/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin încheierile din 11 iunie 2008 şi din 9 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.021/2/2008 şi nr. 7.314/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 91^2 alin. 4 şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, art. 26 alin. (1) referitoare la ocrotirea şi respectarea vieţii intime, familiale şi private, art. 28 referitoare la secretul corespondenţei şi art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece aceste texte de lege instituie un privilegiu exclusiv pentru judecãtor şi procuror. Astfel, organele judiciare îşi pot fundamenta hotãrârile penale pe informaţii la care au acces, într-o manierã exclusivã, şi pe care au posibilitatea, acordatã de textele legale, sã nu le supunã dezbaterii, în contradictoriu, în şedinţã publicã.
Prevederile <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11), art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 14 alin. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece permit stabilirea vinovãţiei unei persoane pe baza datelor, informaţiilor şi reprezentãrilor subiective aparţinând unei entitãţi neprecizate nici mãcar sub aspectul naturii. Altfel spus, utilizarea sintagmei impersonale "se cunoaşte" echivaleazã cu introducerea arbitrariului în ce priveşte stabilirea vinovãţiei, nu pe baza reprezentãrii subiective proprii, ci pe aceea a unei entitãţi neprecizate, în care se pot include zvonul public, date ale serviciilor secrete, articole de presã, discursuri politice etc. De asemenea, potenţialul subiect activ al infracţiunii incriminate de textul legal criticat nu poate avea certitudinea comiterii unui act de terorism de cãtre o altã persoanã decât în momentul în care aceasta din urmã a fost condamnatã definitiv pentru o asemenea faptã.
Prevederile art. 7 alin. (1) şi (4) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi la independenţa şi supunerea judecãtorilor numai legii, deoarece, din raţiuni extrinseci cauzei, condiţioneazã accesul judecãtorului la dosar de existenţa unei autorizaţii cu caracter administrativ emise de un terţ. De asemenea, alin. (1) al <>art. 7 din Legea nr. 182/2002 ar trebui sã nu fie aplicabil ofiţerilor de poliţie judiciarã, procurorilor, judecãtorilor şi avocaţilor care instrumenteazã o cauzã în care existã informaţii clasificate.
Prevederile art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 22 alin. (1) şi <>art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2) şi (3), art. 125 alin. (1), precum şi art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 14 pct. 3 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece se înlocuieşte practic principiul procesului penal acuzatorial bazat pe contradictorialitate cu cel inchizitorial bazat pe preeminenţa drepturilor procesuale ale acuzãrii şi ignorarea dreptului la apãrare. Principiul egalitãţii în drepturi este afectat prin aceea cã se instituie nivele diferite de acces la informaţie pentru acuzare şi apãrare. O încãlcare a dreptului la apãrare o constituie şi condiţionarea accesului la informaţii clasificate de verificarea prealabilã a deţinãtorilor titlului profesional de avocat, în ceea ce priveşte "onestitatea şi profesionalismul" acestora, în pofida faptului cã dobândirea titlului prezumã legal existenţa acestor calitãţi. Mutatis mutandis, aceleaşi raţiuni sunt valabile şi pentru magistraţi, creându-se în mod nepermis categorii diferite de magistraţi în cadrul aceluiaşi sistem judiciar şi în afara criteriilor de selecţie şi promovare. Este golit astfel de conţinut Statutul magistraţilor în ceea ce priveşte atributul fundamental al acestora, şi anume inamovibilitatea. În raport de rezultatul dat de formarea categoriilor distincte de magistraţi potrivit criteriului mai sus enunţat, vor exista şi magistraţi eligibili, şi magistraţi neeligibili în înfãptuirea justiţiei.
Cât priveşte <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 , se mai susţine, de cãtre instanţa de judecatã care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate din oficiu, cã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece practica anumitor instanţe de a repartiza cauzele numai acelor judecãtori care deţin certificate ORNISS contravine principiilor repartizãrii aleatorii a cauzelor şi continuitãţii completului de judecatã. De asemenea, dacã judecãtorul desemnat într-o cauzã în care nu se gestioneazã ab initio informaţii clasificate nu posedã certificat de acces la astfel de documente, nu are cum sã verifice legalitatea şi autenticitatea unor apãrãri ce se pot ivi pe parcurs. Aşa fiind, este afectat dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã dispoziţiile din <>Legea nr. 182/2002 criticate, în reglementarea actualã, înlãturã garanţia dreptului la apãrare şi caracterul echitabil al procesului, deoarece exclud autoritatea judecãtoreascã de la garanţia accesului la informaţiile clasificate ce constituie secrete de stat prin condiţionarea accesului de existenţa unei autorizaţii scrise eliberate de conducãtorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, în urma verificãrii efectuate cu acordul scris al acesteia, autorizaţie a cãrei acordare poate fi refuzatã. De asemenea, se mai aratã cã redactarea <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 este în coliziune cu principiul prezumţiei de nevinovãţie şi cel al legalitãţii incriminãrii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile din Codul de procedurã penalã criticate prevãd suficiente garanţii de ordin procedural privind respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare. Prevederile <>Legii nr. 535/2004 nu reprezintã îngrãdiri care sã afecteze exercitarea dreptului privind accesul liber la justiţie, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare, şi nu împiedicã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, unicitatea, imparţialitatea şi procedura de judecatã sunt realizate dupã aceleaşi legi, cu aplicarea aceluiaşi regim juridic. Dispoziţiile din <>Legea nr. 182/2002 criticate nu reprezintã impedimente de naturã sã afecteze drepturile şi libertãţile invocate, fiind în deplin acord cu prevederile constituţionale indicate, şi nu înlãturã posibilitatea judecãtorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat. Astfel, aceste prevederi legale stabilesc anumite reguli de urmat pentru a avea acces la informaţii clasificate secrete de stat, aplicabile inclusiv judecãtorilor, eventualele dificultãţi care pot apãrea în aceastã privinţã ţinând de aplicarea legii, aspect care nu face obiectul controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 91^2 alin. 4, cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã, cu denumirea marginalã Certificarea înregistrãrilor, din Codul de procedurã penalã, ale <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.161 din 8 decembrie 2004, precum şi ale art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (5) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 91^2 alin. 4: "Convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formeazã obiectul cercetãrii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhiveazã la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialitãţii, şi pot fi transmise judecãtorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivã a cauzei, acestea vor fi şterse sau, dupã caz, distruse de cãtre procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.";
- Art. 91^3 alin. 3 teza finalã: "La procesul-verbal se ataşeazã, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se pãstreazã la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. Dupã sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se pãstreazã la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivã a judecãtorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei."
<>Art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 are urmãtorul cuprins: "(1) Sunt asimilate actelor de terorism urmãtoarele fapte: [...]
c) înlesnirea intrãrii/ieşirii în/din ţarã, gãzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte cã a sprijinit/sãvârşit sau urmeazã sã sprijine/ sãvârşeascã un act terorist."
Textele din <>Legea nr. 182/2002 criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 7 alin. (1) şi (4): "(1) Persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii. [...]
(4) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validãrii alegerii sau numirii şi a depunerii jurãmântului, pentru urmãtoarele categorii de persoane:
a) Preşedintele României;
b) primul-ministru;
c) miniştri;
d) deputaţi;
e) senatori,
care, în concordanţã cu atribuţiile specifice, sunt îndreptãţite sã aibã acces la informaţiile clasificate fãrã îndeplinirea procedurilor prevãzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, dupã ce au luat cunoştinţã de responsabilitãţile ce le revin privind protecţia informaţiilor clasificate şi au semnat angajamentul scris de pãstrare a secretului prevãzut la art. 36 alin. (3).";
- Art. 9 lit. b): "Protecţia informaţiilor clasificate vizeazã: [...]
b) protecţia prin mãsuri procedurale;";
- Art. 15 lit. h): "În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel: [...]
h) protecţie prin mãsuri procedurale - ansamblul reglementãrilor prin care emitenţii şi deţinãtorii de informaţii clasificate stabilesc mãsurile interne de lucru şi de ordine interioarã destinate realizãrii protecţiei informaţiilor.";
- Art. 17 lit. f): "În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintã sau care se referã la: [...]
f) activitatea de informaţii desfãşuratã de autoritãţile publice stabilite prin lege pentru apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã;";
- Art. 22 alin. (1): "Autoritãţile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat în domeniile lor de activitate.";
- Art. 24 alin. (1) şi (5): "(1) Documentele cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare paginã nivelul de secretizare, precum şi menţiunea «personal», când sunt destinate unor persoane determinate. [...]
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încãlcãrilor legii, erorilor administrative, limitãrii accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezãrii altor interese legitime.";
- Art. 28: "(1) Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducãtorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, dupã notificarea prealabilã la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
(2) Autorizaţia se elibereazã pe niveluri de secretizare, prevãzute la art. 15 lit. f), în urma verificãrilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauzã asupra acesteia. Persoanele juridice, cu excepţia celor prevãzute la art. 25 alin. (2) şi (3), notificã Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat eliberarea autorizaţiei de acces.
(3) Accesul la informaţiile clasificate NATO se face în baza eliberãrii de cãtre Autoritatea Naţionalã de Securitate a autorizaţiilor şi certificatelor de securitate, dupã efectuarea verificãrilor de securitate de cãtre instituţiile abilitate.
(4) Durata de valabilitate a autorizaţiei este de pânã la 4 ani; în aceastã perioadã verificãrile pot fi reluate oricând.
(5) Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivatã a acesteia determinã de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 91^2 alin. 4 şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, criticate în raport de aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi cu argumente similare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 709 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine o reconsiderare a acesteia.
II. În ceea ce priveşte criticile <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 , se constatã cã sunt neîntemeiate. Astfel, din analiza gramaticalã a sintagmei "despre care se cunoaşte", cuprinsã în acest text legal, rezultã cã ne aflãm în prezenţa unui verb reflexiv impersonal, ce exprimã o acţiune sau o stare fãcutã, respectiv perceputã, nu de un subiect unic, ci de o mulţime, care include, evident, un subiect subînţeles. Intenţia legiuitorului a fost aceea de a consacra, prin exprimarea criticatã, o stare de notorietate, fãrã a înlãtura posibilitatea ca subiectul activ al infracţiunii prevãzute de <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 sã fie exonerat de rãspundere penalã atunci când din probaţiunea administratã rezultã cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind latura subiectivã. Faptul cã despre o persoanã se cunoaşte cã a comis sau urmeazã sã comitã anumite fapte antisociale nu presupune ab initio o prezumţie irefragabilã de cunoaştere a acestei stãri de cãtre un subiect circumstanţiat - cum ar fi, de exemplu, cel cãruia i se imputã fapta prevãzutã de <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 , aceastã împrejurare trebuind a fi doveditã. De altfel, în doctrinã a fost unanim acceptatã teza potrivit cãreia în cazul notorietãţii dispensa de probã nu este absolutã, ci depinde de gradul de notorietate a faptei sau împrejurãrii respective. Se observã însã cã aspectele criticate de autori cu privire la acest text legal nu îmbracã trãsãturile unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate, ci au în vedere modul de interpretare şi aplicare a legii, care intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti.
III. Curtea constatã cã nu pot fi primite nici criticile art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (5) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 , formulate de autorii excepţiei, întrucât aceste dispoziţii, referitoare la persoanele ce urmeazã sã aibã acces la informaţiile clasificate, protecţia acestor informaţii prin mãsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum şi interdicţia clasificãrii unor categorii de informaţii ori accesul la informaţiile secrete de stat, nu reprezintã impedimente de naturã sã afecteze drepturile şi libertãţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentalã invocate. De asemenea, acestea nu înlãturã posibilitatea judecãtorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de naturã proceduralã prevãzute de lege.
Astfel, cât priveşte susţinerea privind scoaterea de sub incidenţa <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 a unor categorii de persoane - ofiţeri de poliţie judiciarã, procurori, judecãtori şi avocaţi, aceasta nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Critica privind încãlcarea, prin normele ce fac obiectul excepţiei, a principiului egalitãţii în drepturi, prin instituirea unor nivele diferite de acces la informaţie pentru acuzare şi apãrare, este neîntemeiatã, deoarece pentru a avea acces la informaţii clasificate trebuie sã se urmeze aceeaşi procedurã prealabilã de obţinere a certificatelor/autorizaţiilor de securitate, indiferent de persoana care solicitã acest lucru.
Nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia se creeazã categorii diferite de magistraţi în cadrul aceluiaşi sistem judiciar, deoarece, pe de o parte, din raţiuni ce ţin de oportunitate, nu toţi angajaţii unei instituţii trebuie sã obţinã certificate de securitate, iar pe de altã parte, magistraţii acreditaţi sã deţinã, sã aibã acces şi sã lucreze cu informaţii clasificate, deşi întrunesc exigenţele de numire şi profesare a funcţiei pe care o ocupã, în acord cu dispoziţiile <>Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecãtorilor şi procurorilor, sunt evaluaţi numai din perspectiva onestitãţii şi profesionalismului referitoare la utilizarea acestor informaţii. Aşa fiind, nu poate fi pus semnul egalitãţii între criteriile de numire în funcţia de magistrat şi cele necesare obţinerii autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate, mai cu seamã cã pentru acestea din urmã accesul este limitat de respectarea principiului necesitãţii de a cunoaşte, având în vedere aspectele de vulnerabilitate sau ostilitate ca urmare a unor stãri preexistente (cum ar fi mediul de relaţii, locul de muncã anterior etc.) şi de loialitatea indiscutabilã ori de caracterul, obiceiurile, relaţiile, discreţia şi modul de viaţã ale persoanei în cauzã. Este firesc sã fie aşa, deoarece, în caz contrar, existã riscul creãrii unei breşe în sistemul naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specificã actului de justiţie, nu poate fi acoperitã prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, reglementãrile criticate constituie un remediu procesual pentru situaţiile în care prezumţia de onestitate sau profesionalism al persoanei care gestioneazã informaţii clasificate este pusã la îndoialã.
În sfârşit, nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea principiilor repartizãrii aleatorii a cauzelor şi continuitãţii completului de judecatã, formulatã de instanţa de judecatã care a invocat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 , deoarece principiile invocate nu sunt consacrate de Constituţie, ci de <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 alin. 4 şi art. 91^3 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, <>art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi ale art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 lit. b), art. 15 lit. h), art. 17 lit. f), art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (5) şi <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de Mustafa Tartousi, Omar Mukhles, Omar Mahmoud şi Omar Khaled Hayssam în Dosarul nr. 8.263/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, cât priveşte <>art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, de instanţa de judecatã, din oficiu, în dosarele nr. 2.021/2/2008 şi nr. 7.314/2/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
