Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.333 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a prevederilor art. 95 alin. (2) si (4) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 noiembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Alin Farcaş în Dosarul nr. 209/235/2009 al Judecãtoriei Gherla.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , apreciazã cã este inadmisibilã, neîndeplinind condiţiile impuse de <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 209/235/2009, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Alin Farcaş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmã cã a sãvârşit o contravenţie, se conferã justiţiabilului în procedura contravenţionalã semnificaţia de persoanã vinovatã de sãvârşirea unei contravenţii, înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale sã rãmânã irevocabil şi executoriu, înfrângându-se astfel prezumţia de nevinovãţie. Precizeazã cã, în procedura contravenţionalã, sarcina probei este rãsturnatã, întrucât obligaţia de administrare a probelor nu incumbã acuzatorului, adicã organului care a aplicat sancţiunea, ci contestatorului "contravenient" care trebuie sã îşi dovedeascã nevinovãţia, fiind nesocotite în acest mod garanţiile prezumţiei de nevinovãţie recunoscute de Legea fundamentalã şi aducându-se o atingere gravã exercitãrii dreptului la apãrare şi principiului egalitãţii de arme în procesul civil.
Judecãtoria Gherla apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele legale criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", cap. III, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale" şi cap. IV, intitulat "Cãile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilã în cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea cãilor de atac.
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Aceste texte de lege au urmãtorul cuprins:
- Art. 95 alin. (2) şi (4): "(2) Avertismentul constã în atenţionarea verbalã sau scrisã a contravenientului, însoţitã de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (...)
(4) Sancţiunile contravenţionale prevãzute la alin. (1) se stabilesc şi se aplicã contravenienţilor, persoane fizice ori juridice.";
- Art. 103 alin. (6) şi (7): "(6) În cazurile prevãzute la alin. (1), contravenientul este obligat sã se prezinte la unitatea de poliţie pe raza cãreia domiciliazã, are reşedinţa sau, dupã caz, rezidenţa normalã, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţãrii scrise, pentru a preda permisul de conducere.
(7) Neprezentarea contravenientului în termenul prevãzut la alin. (6), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce, prevãzutã la alin. (1) lit. a) şi b)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, ale art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) care consacrã prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, <>Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. În considerentele acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat cã din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale care garanteazã dreptul de acces liber la justiţie, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, nu sunt incidente în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea observã cã autorul acesteia formuleazã critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de raţiune, urmeazã ca excepţia având acest obiect sã fie respinsã pentru aceleaşi motive arãtate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Alin Farcaş în Dosarul nr. 209/235/2009 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 octombrie 2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
