Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.326 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedura civila si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romvasim Com" S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzelor şi aratã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin care susţine neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate, solicitând admiterea excepţiei.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 346D/2010 şi nr. 484D/2010, având în vedere obiectul acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2010 la Dosarul nr. 346D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 octombrie 2009, pronunţate în Dosarul nr. 5.107/215/2009 şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008, Judecãtoria Craiova - Secţia civilã şi Tribunalul Dolj Secţia comercialã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Romvasim Com" - S.R.L. din Craiova cu ocazia soluţionãrii unor cauze comerciale având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin prevederile <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi, deoarece, în speţã, pârâta beneficiazã de un termen de prescripţie mai favorabil faţã de alte persoane şi faţã de alţi participanţi la actul de justiţie. Totodatã, aratã cã reglementarea criticatã reprezintã o restrângere a exerciţiului unor drepturi, şi anume dreptul acţionãrii în justiţie a unor persoane, care nu este restrâns la un alt termen de prescripţie, altul decât cel general, de 3 ani. În final, susţine cã art. 720^1 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, deoarece instituie o procedurã administrativã şi deci facultativã şi gratuitã.
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi Judecãtoria Craiova - Secţia civilã şi-au exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã şi cele ale <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã sunt constituţionale.
În acest sens, aratã cã derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive reprezintã o normã juridicã specialã faţã de reglementarea generalã, ceea ce nu aduce însã atingere normelor din Legea fundamentalã invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Art. 720^1 din Codul de procedurã civilã are urmãtorul cuprins:
"În procesele şi cererile în materie comercialã evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecatã, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directã cu cealaltã parte.
În scopul arãtat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversã, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijinã acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire, prin telegramã, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnãturã de primire.
Data convocãrii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arãtarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecãrei pãrţi.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocãrii prevãzute la alin. 2, dovada cã de la data primirii acestei convocãri au trecut 30 de zile se anexeazã la cererea de chemare în judecatã."
Alin. 2 al <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã a fost introdus prin <>art. I pct. 1 din Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea <>Decretului nr. 167/1958 şi prevede cã:
"Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorãsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorãsc din asigurãrile de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã.
Astfel, Curtea reţine cã prin <>art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 legiuitorul instituie termenul general de prescripţie extinctivã de 3 ani, aplicabil raporturilor civile obligaţionale, termen ce se aplicã ori de câte ori nu îşi gãseşte aplicaţie un termen special de prescripţie.
În alin. 2 al art. 3, prin derogare de la alin. 1, legiuitorul a prevãzut un termen special de prescripţie de 2 ani în raporturile ce izvorãsc din asigurare, în afara acelor raporturi ce izvorãsc din asigurãrile de persoane. Cum în cauzele de faţã asigurarea are ca obiect bunuri, termenul de prescripţie este cel de 2 ani, fapt ce nu este însã de naturã a aduce atingere art. 16 şi 21 din Constituţie.
De altfel, aşa cum Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi cã "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
2. De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã.
Asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, în acest sens fiind <>Decizia nr. 807 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, <>Decizia nr. 1.153 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, <>Decizia nr. 800 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009 sau <>Decizia nr. 1.536 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 12 februarie 2010.
În cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat cã "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmãrit sã transpunã în practicã principiul celeritãţii soluţionãrii litigiilor dintre pãrţi şi sã degreveze activitatea instanţelor de judecatã.
Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedurã extrajudiciarã care sã ofere pãrţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fãrã implicarea autoritãţii judecãtoreşti competente. Faţã de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizãrii instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnicã nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie sau a dreptului la un recurs efectiv.
Totodatã, Curtea a mai reţinut cã, pentru aceleaşi considerente, prevederile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi."
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã şi art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romvasim Com" S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
