Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.321 din 2 decembrie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr. 4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 august 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.850/211/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Kiss Marin Bobi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi beneficiazã de prezumţia de nevinovãţie, inculpatul minor este obligat la executarea de îndatã a sancţiunii penale aplicate de cãtre instanţã, indiferent dacã exercitã sau nu o cale de atac împotriva hotãrârii prin care i s-a aplicat acea sancţiune. În plus, pe parcursul judecãrii cãilor de atac minorul nu poate contesta în niciun fel luarea şi/sau punerea de îndatã în executare a mãsurii educative a internãrii într-un centru de reeducare, decât o datã cu judecarea fondului cauzei în calea de atac, iar odatã pusã de îndatã în executare, aceastã mãsurã nu este supusã vreunui control de legalitate la anumite intervale de timp, similar cu acela prevãzut pentru mãsurile preventive, menţinându-se de drept. În plus, centrele de reeducare îşi desfãşoarã activitatea în temeiul <>Decretului nr. 545/1972 , care stabileşte condiţii de executare a mãsurilor educative mult mai severe decât cele prevãzute de <>Legea nr. 275/2006 . În sfârşit, se aratã cã, deşi, teoretic, cu privire la minor s-a dispus în cauzã punerea de îndatã în libertate dacã nu este arestat în altã cauzã, acesta va fi efectiv tot privat de libertate în centrul de reeducare, iar dacã exercitã o cale de atac împotriva hotãrârii puse de îndatã în executare, va fi "internat", pe perioade care nu pot depãşi 5 zile, într-un centru de deţinere aflat în raza de competenţã a instanţei care urmeazã sã soluţioneze calea de atac respectivã, dacã în zonã nu existã vreun centru de reeducare.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã doar în privinţa încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11) şi art. 53 alin. (2). Se aratã cã normele criticate încalcã egalitatea în drepturi, prezumţia de nevinovãţie şi prevederile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, prin aceea cã dau posibilitatea instanţei de a dispune punerea în executare de îndatã a mãsurii educative a internãrii într-un centru de reeducare, înainte ca hotãrârea sã devinã definitivã. Astfel, minorul cãruia i s-a aplicat aceastã mãsurã nu beneficiazã de acelaşi tratament juridic cu alţi inculpaţi minori cãrora li s-a aplicat aceeaşi mãsurã educativã, dar pentru care instanţa nu dispune executarea de îndatã, aceasta realizându-se doar la rãmânerea definitivã a hotãrârii. Se lasã astfel la aprecierea instanţei ca la situaţii juridice identice sã se aplice tratamente juridice diferite. Se încalcã prezumţia de nevinovãţie, deoarece inculpatul minor, obligat a executa o mãsurã educativã înainte ca hotãrârea sã rãmânã definitivã, este considerat ab initio vinovat, existând posibilitatea ca, prin promovarea cãilor de atac, soluţia primei instanţe sã fie modificatã, iar inculpatului sã i se fi restrâns nejustificat şi discriminatoriu (faţã de inculpaţii minori aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã) dreptul la libertate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã normele criticate sunt în concordanţã cu normele constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Internarea minorului, care au urmãtorul conţinut: "În cazul în care s-a luat faţã de minor mãsura educativã a internãrii într-un centru de reeducare, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotãrâre, punerea în executare de îndatã a mãsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotãrâre organului de poliţie de la locul unde se aflã minorul."
Se susţine cã acest text de lege încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi tinerilor şi ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Astfel, nu se poate reţine încãlcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art. 16 din Legea fundamentalã, deoarece principiul egalitãţii în faţa legii presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, situaţiile în mod obiectiv diferite justificând un tratament juridic diferit. Dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedurã penalã dau expresie acestui principiu constituţional, reglementând posibilitatea judecãtorului de a decide cu privire la oportunitatea punerii în executare de îndatã a mãsurii educative a internãrii într-un centru de reeducare a minorului, în funcţie de împrejurãrile şi elementele specifice cauzei, şi de situaţia în care se aflã minorul faţã de care se dispune o asemenea mãsurã educativã. Aceastã situaţie este determinatã şi în temeiul referatului de evaluare, a cãrui întocmire, potrivit art. 482 din Codul de procedurã penalã, este obligatorie în cauzele cu infractori minori, referat care are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului şi perspectivele de reintegrare socialã a acestuia.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi critica privind încãlcarea, prin acelaşi text de lege, a prezumţiei de nevinovãţie. Astfel, internarea într-un centru de reeducare reprezintã, potrivit dispoziţiilor procedural-penale române, o mãsurã educativã, iar nu o pedeapsã. Distincţia este realizatã în mod expres de art. 100 alin. 1 teza întâi din Codul penal, potrivit cãruia "faţã de minorul care rãspunde penal se poate lua o mãsurã educativã ori i se poate aplica o pedeapsã". Regimul juridic al pedepselor, respectiv al mãsurilor educative, conţinutul şi rolul lor sunt diferite, în acest sens statuând şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut, prin Decizia XXX din 16 aprilie 2007, pronunţatã într-un recurs în interesul legii, cã, "în timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale, prin pronunţatul lor caracter coercitiv-represiv, au o vocaţie complexã, de constrângere, reeducare şi prevenire a sãvârşirii de noi infracţiuni, iar mãsurile de siguranţã, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii de fapte prevãzute de legea penalã, mãsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a sãvârşit o infracţiune vizeazã, în principal, asigurarea reeducãrii acestuia". Scopul mãsurii internãrii într-un centru de reeducare îl constituie, potrivit art. 104 din Codul penal, reeducarea minorului, cãruia i se asigurã posibilitatea de a dobândi învãţãtura necesarã şi o pregãtire profesionalã potrivit aptitudinilor sale. Posibilitatea de a se dispune executarea de îndatã a acestei mãsuri, înainte de a fi epuizate cãile de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care a fost adoptatã, a fost reglementatã de legiuitor tocmai în scopul asigurãrii unei protecţii eficiente a minorului în situaţia în care instanţa de judecatã, în baza referatului de evaluare (ce cuprinde date privind: starea fizicã şi profilul psihologic al minorului, dezvoltarea intelectualã şi moralã a minorului, mediul familial şi social în care a trãit şi s-a dezvoltat minorul, factorii care influenţeazã conduita minorului şi care au furnizat comportamentul infracţional al acestuia, trecutul infracţional al minorului, comportamentul minorului înainte şi dupã comiterea faptei) şi a împrejurãrilor concrete ale cauzei, ajunge la convingerea cã numai o asemenea mãsurã ar contribui la reeducarea minorului.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la existenţa, în dreptul statelor contractante, a unor dispoziţii care reglementeazã executarea imediatã a unor anumite sancţiuni penale. Astfel, în cauza Janosevic contra Suediei din 2002, s-a reţinut cã, în aceastã situaţie, statele sunt ţinute sã nu recurgã la astfel de mãsuri de executare decât în limite rezonabile, pentru a se asigura un just echilibru între interesele în cauzã. Or, aceste condiţii sunt asigurate în cazul normei criticate, care, aşa cum s-a arãtat, reglementeazã o mãsurã educativã, cu rol de protecţie, a cãrei executare de îndatã este apreciatã de judecãtor în funcţie de circumstanţele obiective ale fiecãrei cauze.
În sfârşit, norma criticatã este în acord cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, deoarece nu afecteazã regimul special de protecţie a copiilor şi tinerilor, ci constituie, aşa cum s-a arãtat, o concretizare a acestui regim special de protecţie.
Sunt de asemenea respectate prevederile art. 53 din Legea fundamentalã, întrucât mãsura internãrii într-un centru de reeducare, care implicã şi restrângerea libertãţii minorului, este reglementatã în scopul protejãrii acestuia, precum şi pentru buna desfãşurare a instrucţiei penale. În plus, reglementarea criticatã respectã principiul proporţionalitãţii, precum şi cerinţa nediscriminãrii impuse de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât executarea de îndatã a mãsurii în discuţie este dispusã cu luarea în considerare a circumstanţelor concrete ale cauzei, aşadar numai dacã acestea o impun.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr. 4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
