Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.320 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 si art. 6 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 7 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurotranzit 2000" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 23.701/212/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.367D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 23.701/212/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul Societatea Comercialã "Eurotranzit 2000" - S.R.L. din Constanţa cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Încheierii din 9 martie 2010, pronunţatã de Judecãtoria Constanţa într-o cauzã civilã având ca obiect anularea unei somaţii de platã, în contradictoriu cu Societatea Comercialã "Alb Tip Top" - S.R.L. din Constanţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, din eroare, se referã la dispoziţiile "Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 5/2001." În realitate, este vorba de dispoziţiile art. 1, art. 4 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care, în opinia autorului excepţiei, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (2), "în mãsura în care raportat la ele şi în baza lor o instanţã de judecatã procedeazã la interpretarea clauzelor contractuale în raport cu dispoziţiile art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, art. 331-338 din Codul de procedurã civilã, art. 969 şi art. 977 din Codul civil [...]."
Instanţa de judecatã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere privind excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective";
- Art. 4: Alineatul (1) este abrogat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã;
"(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 6 alin. (1) şi (2): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitate în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 44 alin. (2) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut cã Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege". Întrucât ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare.
Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
De asemenea, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a reţinut cã, procedura somaţiei de platã reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 fiind o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã conform atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei prevederi constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altã parte. Creditorii şi debitorii se aflã în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptãţiţi sã opteze pentru procedura specialã, acceleratã în vederea realizãrii creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
Soluţiile adoptate de judecãtor în cadrul procedurii prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu sunt definitive. Judecãtorul poate dispune oricând citarea pãrţilor dacã înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingãtoare şi considerã cã sunt necesare lãmuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţie de platã se va emite numai atunci când, în urma examinãrii înscrisurilor prezentate, se constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate.
Faptul cã accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultã chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasã la libera alegere a creditorului dacã vrea sã acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea sã foloseascã procedura specialã, acceleratã, instituitã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula acţiune în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, care se judecã conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea cãilor de atac.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
În fine, critica referitoare la înfrângerea prevederilor art. 44 alin (2) din Constituţie nu poate fi reţinutã ca relevantã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurotranzit 2000" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 23.701/212/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
