Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.319 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 403 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, precum şi de Societatea Comercialã "Marioland" - S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecãtoriei Brezoi.
La apelul nominal se prezintã Emil Barbu Popescu, prin avocat Gheorghe Funieru, şi partea Sanda Constanţa Sichitiu, prin avocatul Adriana Moţatu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.992D/2009 şi nr. 2.338D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentanţii pãrţilor prezente nu se opun conexãrii celor douã dosare.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.338D/2009 la Dosarul nr. 1.992D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea criticii de neconstituţionalitate, susţinând cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale care consacrã principiul egalitãţii în drepturi şi accesul liber la justiţie.
Avocatul pãrţii adverse susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã scopul invocãrii acestui incident procedural îl constituie tergiversarea judecãrii cauzei la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 238/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 399 şi 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu.
Prin Încheierea din 10 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 107/198/2009, Judecãtoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marioland" - S.A. din Brezoi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã dispoziţiile art. 399 sunt neconstituţionale, întrucât conferã în mod abuziv şi discriminatoriu posibilitatea celor interesaţi sau vãtãmaţi prin executare ca, în faţa organelor nejurisdicţionale, sã invoce apãrãri de fond.
În ceea ce priveşte prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, autorii excepţiei apreciazã cã textul legal criticat atribuie organelor jurisdicţionale dreptul de a percepe cauţiunea, încãlcând astfel în mod flagrant dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Persoanele aflate în litigiu, care nu dispun de resursele financiare necesare pentru demararea procedurii contestaţiei la executare, sunt restricţionate în exercitarea dreptului stipulat în Constituţie, împrejurare care contravine Legii fundamentale şi tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Mai mult, caracterul obligatoriu al plãţii cauţiunii instituie o certã discriminare între pretinsul creditor şi contestatorul debitor, în condiţiile în care suma stabilitã în favoarea primului ca şi sursã de posibile despãgubiri reprezintã pentru cel de-al doilea un obstacol în calea admiterii cererii de suspendare, altminteri perfect justificatã.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi Judecãtoria Brezoi apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autori.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã art. 399 şi 400 din Codul de procedurã civilã se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, nu încalcã accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 şi 403 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 399: "Împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã la art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silitã însãşi sau la efectuarea oricãrui act de executare atrage sancţiunea anulãrii actului nelegal.
De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulã executorie sau, dupã caz, încuviinţarea executãrii, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.";
- Art. 403: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.
Dacã bunurile urmãrite sunt supuse stricãciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 44 şi art. 51 alin. (3). De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 249/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "este de principiu cã orice cerere adresatã justiţiei - acţiune, cerere reconvenţionalã, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventã existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cãrui apãrare se tinde pe aceastã cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimeazã o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive".
În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu creeazã nicio discriminare între pãrţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridicã a debitorilor şi cea a creditorilor, de naturã sã permitã caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Întrucât dreptul la un proces echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).
De asemenea, prin <>Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a reţinut cã "numai în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu şi numai dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac".
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. De asemenea, prin <>Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, precum şi de Societatea Comercialã "Marioland" - S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecãtoriei Brezoi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
