Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.318 din 2 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si ale art. 86^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 26 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi ale art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cristescu în Dosarul nr. 5.724/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 2.432 din 9 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.724/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi ale art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cristescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 21, 24, 26 şi 53 din Constituţia României şi ale art. 4, 6, 8, 13 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu au fost instituite garanţii de moralitate a colaboratorilor poliţiei şi a martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, ceea ce poate avea ca efect denaturarea adevãrului şi imposibilitatea inculpaţilor de a se apãra în mod adecvat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã excepţia neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Decizia nr. 2.432 din 9 iulie 2008, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi prevederile art. 86^1, cu denumirea marginalã "Protecţia datelor de identificare a martorului", din Codul de procedurã penalã.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 22 din Legea nr. 143/2000 : "(1) Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţioneazã ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilã a procurorului, în vederea descoperirii activitãţilor infracţionale şi a identificãrii persoanelor implicate în astfel de activitãţi.
(2) Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevãzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probã.";
- Art. 86^1 din Codul de procedurã penalã: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite.
Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cei care au dispus mãsura.
Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecãţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã, potrivit art. 86^2 alin. 6 teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.
Pot fi audiaţi ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã şi experţilor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii textelor de lege criticate sunt invocate urmãtoarele dispoziţii constituţionale: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la prioritatea reglementãrilor internaţionale privind drepturile omului în cazul în care existã neconcordanţe între acestea şi reglementãrile interne, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 26 referitor la viaţa intimã, familialã şi privatã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 6, 8, 13 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, <>Decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, şi <>Decizia nr. 1.068 din 14 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 17 noiembrie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 , reţinând în esenţã cã prevederile de lege supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintã o concretizare a dispoziţiilor constituţionale, deoarece necesitatea asigurãrii protecţiei datelor de identificare a martorului determinã restrângerea prin lege a dreptului la apãrare al persoanei supuse acuzãrii. Aceastã mãsurã este impusã de necesitatea asigurãrii, pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetãţeni care ar fi expuşi prin declararea identitãţii reale a martorului, a dreptului la viaţã, la integritate fizicã şi libertate individualã, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Restrângerea dreptului la apãrare este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, realizându-se numai dacã sunt probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitate drepturile şi libertãţile menţionate, şi nu încalcã acest drept, contrar celor susţinute de autorii excepţiei. Totodatã, Curtea a mai reţinut cã aceastã problemã a fost examinatã şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat cã se admit excepţii de la principiul potrivit cãruia elementele de probã trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţã publicã, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însã, sub rezerva respectãrii drepturilor apãrãrii, care impun, ca regulã generalã, sã se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvatã şi suficientã de a contesta o mãrturie în acuzare şi de a interoga autorul mãrturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi de a combate mãrturia acestuia, hotãrârea de condamnare sã nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe aceastã mãrturie (Cauza Kostovski contra Olandei, 1989).
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 , Curtea a constatat cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu aratã în ce mod aceste prevederi încalcã dispoziţiile constituţionale, principala sa criticã referindu-se la lipsa posibilitãţii inculpaţilor de a cunoaşte identitatea martorilor sub acoperire.
Aceste considerente, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi ale art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cristescu în Dosarul nr. 5.724/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
