Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.318 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie ridicatã de Gabriel Platon în Dosarul nr. 7.915/303/2010 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.915/303/2010, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Excepţia a fost ridicatã de Gabriel Platon într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, 21 şi 53, deoarece condiţioneazã accesul liber la justiţie de plata unor taxe. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 106/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995, cu urmãtorul conţinut: - <>Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997: "Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii."; - <>Art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995: "Cererile pentru care se datoreazã timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacã nu sunt timbrate corespunzãtor. În cazul nerespectãrii dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece condiţioneazã accesul liber la justiţie de plata unor taxe. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, de exemplu prin <>Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, <>Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, şi <>Decizia nr. 46 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010. Prin aceste decizii Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie ridicatã de Gabriel Platon în Dosarul nr. 7.915/303/2010 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
