Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.317 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Iacob Schein în Dosarul nr. 5.451/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.287D/2010. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia aşa cum a fost formulatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.451/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Iacob Schein în dosarul de mai sus, în care se fac cercetãri cu privire la sãvârşirea infracţiunii contestate şi care se aflã în calea de atac a apelului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în pofida unei administrãri nemijlocite a probelor, instanţa de apel este autorizatã sã aprecieze vinovãţia unei persoane fãrã a avea posibilitatea de a lua cunoştinţã în mod direct de probatoriul care contureazã acest aspect esenţial al procesului penal. De asemenea, prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la principiul legalitãţii pedepsei, la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, la dreptul internaţional şi dreptul intern, la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la stabilirea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, raportate la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu denumirea marginalã Nicio pedeapsã fãrã lege, deoarece legiuitorul nu a realizat definirea conţinutului şi domeniului sancţionator al infracţiunii criticate. Astfel, în detrimentul acuzatului, se apeleazã la analogie, întrucât textul legal contestat nu defineşte noţiunile de "recrutare", "transportare", "transferare", "gãzduire" sau "primire", lãsând loc de arbitrariu. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât nemulţumirile inculpatului vizeazã modul de aplicare a prevederilor contestate şi nu încãlcarea Constituţiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Judecarea apelului, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: - Art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa verificã hotãrârea atacatã pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricãror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel. [...] În vederea soluţionãrii apelului, instanţa poate da o noua apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe."; - Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001: "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatãrii acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu denumirea marginalã Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: 1. Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã autorizeazã instanţa de apel sã aprecieze vinovãţia unei persoane fãrã a avea posibilitatea de a lua cunoştinţã în mod direct de probatoriul care contureazã acest aspect esenţial al procesului penal. O asemenea criticã nu poate fi primitã, deoarece instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror noi probe administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil. Totodatã, este de observat cã probele administrate în prima fazã a procesului penal şi la judecata în fond a cauzei nu sunt valorificate tale quale. Astfel, probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedurã penalã, o valoare dinainte stabilitã şi aprecierea lor se face de organul de urmãrire penalã în urma examinãrii tuturor probelor administrate şi în scopul aflãrii adevãrului. De aceste obligaţii este ţinutã şi instanţa de judecatã cu prilejul judecãrii apelului. 2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, Curtea constatã cã acestea definesc clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane şi modalitãţile concrete de sãvârşire a faptei, formularea fiind suficient de detaliatã, fãrã a lãsa loc la interpretãri. Astfel, este evident neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei cã textul legal contestat nu defineşte noţiunile de "recrutare", "transportare", "transferare", "gãzduire" sau "primire", lãsând loc de arbitrariu. În condiţiile în care o persoanã este recrutatã, transportatã, transferatã, cazatã sau primitã, prin mijloacele prevãzute la art. 12 din aceeaşi lege, cu scopul de a fi exploatatã, nu se poate reţine, aşa cum fãrã temei se susţine în motivarea excepţiei, cã incriminarea unei asemenea fapte încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. În plus, art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 defineşte pe larg înţelesul expresiei de exploatare a unei persoane, şi anume: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încãlcarea normelor legale privind condiţiile de muncã, salarizare, sãnãtate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemãnãtoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentãri pornografice în vederea producerii şi difuzãrii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexualã ori prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umanã, cu încãlcarea dispoziţiilor legale. În sfârşit, Curtea mai constatã cã autorul excepţiei face o confuzie între aspecte ce vizeazã compatibilitatea unui text legal cu normele sau principiile constituţionale, pe de o parte, şi aspecte ce ţin de modul de aplicare în acord cu normele sau principiile constituţionale, pe de altã parte. Faptul cã organele judiciare interpreteazã şi aplicã textul criticat, conferindu-i, din perspectiva autorului, un înţeles discutabil, nu poate fi convertit în vicii de neconstituţionalitate susceptibile de a fi sancţionate de Curtea Constituţionalã. Instanţele de judecatã sunt obligate ca pe parcursul soluţionãrii unei cauze sã ţinã seama şi de deciziile pronunţate cu prilejul recursurilor în interesul legii, cum ar fi, de exemplu, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVI din 19 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, care a tranşat problema distincţiei dintre infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevãzutã de art. 329 alin. 1 din Codul penal, statuând cã aceasta este datã de obiectul juridic generic diferit al celor douã incriminãri, respectiv de valoarea socialã diferitã, protejatã de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor douã legi: în cazul infracţiunilor prevãzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apãrarea dreptului la libertatea de voinţã şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevãzute de art. 329 din Codul penal, apãrarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socialã şi de asigurare licitã a mijloacelor de existenţã. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Iacob Schein în Dosarul nr. 5.451/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2011.
