Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.314 din 2 decembrie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Petru Iftode în Dosarul nr. 5.752/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.752/245/2008, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Petru Iftode în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate creeazã, în favoarea autoritãţilor de stat, o poziţie privilegiatã în raport cu cetãţenii, prin aceea cã beneficiazã de termene de prescripţie de 5 ani pentru recuperarea creanţelor. Judecãtoria Iaşi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Termenul de prescripţie prevãzut de lege se aplicã, fãrã nicio discriminare, tuturor celor aflaţi în ipoteza prevãzutã de norma legalã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã acestea respectã exigenţele art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie privind ocrotirea unor interese naţionale, de ordin general, ce se sprijinã pe contribuţiile cetãţenilor, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice şi, totodatã, justificã poziţia privilegiatã a statului în raport cu celelalte subiecte de drept. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile ulterioare. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: - Art. 131 alin. (1): "Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere acest drept"; Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu urmãtoarele dispoziţii constituţionale: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (2) privind imparţialitatea justiţiei. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: Referitor la critica prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 prin invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Aspectul tratamentului diferenţiat de care beneficiazã statul în raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte satisfacerea creanţelor a fost analizatã şi cu alte prilejuri. Astfel, prin <>Decizia nr. 283 din 11 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, <>Decizia nr. 513 din 8 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, sau <>Decizia nr. 978 din 30 septembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Curtea a statuat cã, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele douã pãrţi nu se situeazã pe poziţii de egalitate, între ele existând o legãturã de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legilor prevãzut de art. 16 din Constituţie. Prin aceleaşi decizii, Curtea a mai reţinut cã existenţa unei obligaţii exprese a fiecãrui cetãţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevãzutã la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiarã, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este justificatã de necesitatea asigurãrii certitudinii în constituirea ritmicã a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afarã de orice îndoialã cã încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principalã de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apãrãrii intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacã dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în mãsurã sã îşi îndeplineascã obligaţiile sale faţã de cetãţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei, faţã de cele arãtate, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine, de asemenea, cã aceasta este neîntemeiatã. Stabilirea de cãtre legiuitor a unor norme procedurale derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale, justificate obiectiv, este în acord cu imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Petru Iftode în Dosarul nr. 5.752/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
