Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.310 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 19 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Vasile Mircea Lupuţ în Dosarul nr. 16/219/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 122D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 16/219/2010, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 2 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Vasile Mircea Lupuţ într-o cauzã având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9), deoarece mãsura confiscãrii se aplicã indiferent de cine este proprietarul mijlocului de transport folosit la sãvârşirea contravenţiei. Astfel, mãsura confiscãrii ar putea fi dispusã numai în cazul în care mijlocul de transport folosit la comiterea contravenţiei se aflã în proprietatea contravenientului.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut: "Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: [...]
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevãzut la alin. (1) lit. k)."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9) referitor la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra unei critici similare, formulatã însã faţã de dispoziţiile din aceeaşi ordonanţã în forma anterioarã republicãrii, al cãror conţinut se regãseşte în prevederile art. 220 alin. (2) lit. b), criticate în cauza de faţã, s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006 şi Decizia nr. 603 din 5 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã "proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, «averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã», ceea ce presupune, per a contrario, cã poate fi confiscatã averea dobânditã în mod ilicit şi deci este posibilã instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre operatorii economici contravine legii".
În ceea ce priveşte faptul cã bunurile confiscate nu aparţin contravenientului, ci unei terţe persoane, cu acelaşi prilej Curtea a arãtat cã aceasta nu poate atrage ineficienţa acestei mãsuri sancţionatorii. În acest sens, Curtea a reţinut cã, pe de o parte, Constituţia prevede în art. 44 alin. (9) cã "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fãrã a distinge dupã calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o altã interpretare ar conduce la posibilitatea eludãrii cu uşurinţã a dispoziţiilor legale, deoarece de fiecare datã contravenientul s-ar putea apãra invocând faptul cã este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicitã de transport ar putea continua. Pe de altã parte, a arãtat cã proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al rãspunderii contravenţionale, deoarece a încredinţat folosinţa bunului sãu, asumându-şi riscul ca activitatea utilizatorului sã genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-şi recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemânã calea acţiunii în justiţie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.
Întrucât în cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Vasile Mircea Lupuţ în Dosarul nr. 16/219/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
