Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.309 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 9 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicatã de Bãiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecãtoriei Haţeg.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 781/240/2009, Judecãtoria Haţeg a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicatã de Bãiuţ Niculescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 15 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18^1 din Codul penal, judecãtorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice.
Judecãtoria Haţeg lasã soluţia la aprecierea Curţii Constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au urmãtorul conţinut: "Art. 120. - Faptele prevãzute la art. 106-113 prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de sãvârşire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita fãptuitorului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, şi <>Deciziei nr. 312 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Codul silvic, statuând cã articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susţinerea criticilor formulate, se referã la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimã adusã valorilor sociale ocrotite de legea penalã, nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însã o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unei fapte penale este mai mic faţã de pericolul social generic al infracţiunii tip incriminatã de legiuitor.
Însã posibilitatea conferitã judecãtorului de a diminua pânã la anihilare una din trãsãturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimã adusã uneia dintre valorile sociale apãrate, de modul şi mijloacele de sãvârşire, de scopul urmãrit, de persoana şi conduita fãptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmãrind prin aceasta prezervarea pãdurii ca bun de interes public. Iatã de ce nu se poate susţine cã prin <>art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcã dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legislativã a ţãrii, fiind singurul în drept sã decidã cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricãrei persoane dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic.
Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã nu poate fi primitã, întrucât acestea se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fãrã niciun fel de considerente arbitrare.
De asemenea, nu este înfrânt nici dreptul consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile legale criticate nu conţin norme de procedurã, ci de drept substanţial, iar, pe de altã parte, şi în cazul infracţiunilor silvice accesul la justiţie este asigurat prin respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale referitoare la un proces echitabil.
De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din Constituţie, deoarece, în absenţa afectãrii în vreun fel a drepturilor sau a libertãţilor fundamentale, nu poate fi primitã critica potrivit cãreia acestea din urmã suferã vreo restrângere.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicatã de Bãiuţ Niculescu în Dosarul nr. 781/240/2009 al Judecãtoriei Haţeg.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
