Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Cãtãlin Dragoş David Tãnase în Dosarul nr. 10.533/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, asistat de avocatul Eugen-Sebastian Cudrici, cu împuternicire la dosar. De asemenea, se prezintã personal partea Eugenia Cristina Tãnase David, asistatã de avocatul Constantin Zãrnescu, cu împuternicire la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Apãrãtorul celeilalte pãrţi prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionalitate cu privire la textul de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.533/301/2008, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Cãtãlin Dragoş David Tãnase într-o acţiune civilã având ca obiect desfacerea cãsãtoriei prin divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã încredinţarea minorului unuia dintre pãrinţi, în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul familiei, constituie o sancţionare a celuilalt pãrinte, aplicarea acestor prevederi operând de facto restrângerea drepturilor pãrinteşti.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instanţa, dupã pronunţarea divorţului, va dispune şi asupra capãtului de cerere privind încredinţarea minorului, fãrã a se încãlca dispoziţiile constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.122/2007 şi nr. 308/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî, pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei. [...]"
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 53 relative la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 1.122 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, şi <>Decizia nr. 308 din 3 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2009, a reţinut cã art. 42 alin. 1 din Codul familiei nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 49 alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor, ascultarea autoritãţii tutelare şi a minorului care a împlinit 10 ani, având în vedere pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care sã ţinã seama de interesul acestuia.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Cu privire la încredinţarea copilului minor, chiar dacã nu existã o cerere expresã a soţilor în acest sens, instanţa judecãtoreascã este obligatã sã se pronunţe, prin hotãrârea de divorţ, şi asupra încredinţãrii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioarã a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lãsaţi fãrã îngrijire şi întreţinere. Totodatã, încredinţarea copilului unuia dintre pãrinţi, chiar dacã acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celãlalt pãrinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã ale copilului. Aceastã soluţie se impune deoarece ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţã de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei, "Ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum aceştia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei, ori adoptaţi.[...]"
Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Cãtãlin Dragoş David Tãnase în Dosarul nr. 10.533/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
