Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.307 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 6 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.498D/2010.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, avocat Alexandru Ţiclea, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusã la dosar, şi se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosar note scrise prin care reitereazã motivele invocate în excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 621/59/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Doru Munteanu Arghir într-o cauzã având ca obiect anularea unui ordin al ministrului justiţiei cu privire la încetarea calitãţii de executor judecãtoresc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu disting între pensionarea la cerere, cu consecinţa încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc, şi pensionarea pentru limitã de vârstã, situaţie care nu ar putea atrage încetarea calitãţii de executor judecãtoresc decât cu încãlcarea dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale menţionate. Autorul aratã cã îi este îngrãdit dreptul la muncã prin dobândirea, în mod legal, a unui alt drept, respectiv dreptul la pensie pentru limitã de vârstã, deşi ambele drepturi sunt prevãzute de Legea fundamentalã şi pot fi cumulate, prin aceasta fiind încãlcat şi principiul restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertãţi fundamentale. De asemenea, autorul considerã cã prin încetarea activitãţii de executor judecãtoresc, pe motiv de pensionare pentru limitã de vârstã, a fost discriminat pe criteriul de vârstã. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, în baza cãrora a fost emis ordinul ministrului justiţiei de încetare a activitãţii pe motiv de pensionare, încalcã şi principiul constituţional al neretroactivitãţii legii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece îndeplinirea unui serviciu de interes public, cum este cel prestat de executorii judecãtoreşti, nu constituie un drept absolut, astfel încât este opţiunea legiuitorului ca aceastã activitate sã fie desfãşuratã doar în anumite condiţii şi sã înceteze în momentul pensionãrii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul cuprins: "(1) Calitatea de executor judecãtoresc înceteazã: [...] b) prin pensionare sau în cazul constatãrii incapacitãţii de muncã, în condiţiile legii;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea prevederilor tratatelor Uniunii Europene faţã de dispoziţiile contrare din legile interne din Constituţie, precum şi ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 pct. 2 şi 4 privind demnitatea umanã, art. 20 privind egalitatea de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fãrã discriminare în funcţie de sex, art. 23 privind dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socialã şi art. 24 privind dreptul la protecţie în caz de concediere din Carta Socialã Europeanã, precum şi art. 5 privind principiul subsidiaritãţii şi art. 6 privind relaţia dintre Uniunea Europeanã şi drepturile omului din Tratatul Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile art. 22 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti conţine douã categorii de dispoziţii: la alin. (1) sunt enumerate cazurile în care înceteazã calitatea de executor judecãtoresc [a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatãrii incapacitãţii de muncã, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului executorului judecãtoresc, urmatã de neexercitarea fãrã justificare de cãtre titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusã ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul condamnãrii definitive la o pedeapsã privativã de libertate pentru sãvârşirea unei infracţiuni; f) în cazul constatãrii vãditei sale incapacitãţi profesionale; g) în cazul în care executorul judecãtoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f)], iar la alin. (2) sunt prevãzute condiţiile procedurale în care se constatã sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti sau din oficiu, încetarea calitãţii de executor judecãtoresc.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a stabilit cu titlu de principiu cã dreptul la muncã, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei vizeazã posibilitatea oricãrei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor. Prin urmare, legiuitorul este singurul competent sã stabileascã atât criteriile de acces sau primire într-o profesie, meserie, cât şi condiţiile de încetare a exercitãrii acesteia.
Desigur, legiuitorul reglementând aceste criterii şi condiţii trebuie sã respecte drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute de Constituţie. De asemenea, aceste criterii trebuie sã respecte dispoziţiile art. 16 din Constituţie, în sensul de a nu fi impuse în scopul discriminãrii unor categorii de cetãţeni.
În cauza de faţã, Curtea constatã cã textul legal criticat impune un criteriu de încetare a calitãţii de executor judecãtoresc, cu alte cuvinte, unul de încetare a exercitãrii unei profesii, şi anume prin pensionare. Legiuitorul este îndrituit sã adopte astfel de norme, Constituţia negarantând exercitarea sie die a unei profesii. Este de observat grija legiuitorului de a stabili un criteriu care depinde exclusiv de manifestarea de voinţã a persoanei care îndeplineşte condiţiile de pensionare şi nu de vreun alt element, spre deosebire de Codul muncii, unde contractul individual de muncã, deci şi calitatea de angajat, înceteazã "la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstã standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;" (art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011).
Prin urmare, textul legal criticat constituie o derogare de la regimul de drept comun de pensionare, fiind, de altfel, unul care consacrã o soluţie legislativã favorabilã autorului excepţiei, întrucât condiţioneazã încetarea calitãţii de executor judecãtoresc chiar de conduita sa personalã. De altfel, art. 103 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 prevede în mod expres cã "pensia se acordã la cererea persoanei îndreptãţite [...] depusã personal ori prin mandatar desemnat prin procurã specialã".
Toate cele expuse mai sus demonstreazã în mod univoc opţiunea legiuitorului de a lãsa la libera apreciere a executorului judecãtoresc momentul încetãrii calitãţii sale. Aceastã opţiune legislativã este justificatã de faptul cã executorii judecãtoreşti efectueazã un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publicã, iar legiuitorul a dorit asigurarea continuitãţii prestãrii acestui serviciu.
Rezultã cã norma legalã criticatã se aplicã în mod egal tuturor executorilor judecãtoreşti, fãrã a institui vreo discriminare bazatã pe criteriul vârstei.
Curtea mai reţine cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât executorii judecãtoreşti efectueazã un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publicã, iar dreptul exercitãrii unei anumite profesii, meserii sau ocupaţii nu poate fi absolutizat. Astfel cum s-a arãtat, instituirea prin lege a condiţiilor în care o anumitã profesie poate fi desfãşuratã, precum şi a condiţiilor de încetare a exercitãrii acesteia nu aduce atingere dreptului la muncã consacrat de Legea fundamentalã. Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncã, ci stabilesc condiţiile de încetare a calitãţii de executor judecãtoresc, Constituţia negarantând exercitarea unui serviciu de interes public sine die.
În consecinţã, neexistând nicio încãlcare a dreptului constituţional la muncã, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
Invocarea celorlalte prevederi constituţionale sau cuprinse în acte ale Uniunii Europene pune în evidenţã faptul cã autorul excepţiei se confruntã mai degrabã cu o problemã de interpretare şi aplicare a legii, respectiv faptul cã dupã dobândirea calitãţii de executor judecãtoresc a beneficiat de pensie anticipatã, care în condiţiile iniţiale ale Legii nr. 19/2000, în lipsa vreunei prevederi speciale a acesteia, se transforma în pensie pentru limitã de vârstã, atunci când persoana îndeplinea condiţiile prevãzute de lege. Prin urmare este de competenţa instanţei stabilirea faptului dacã aceastã pensie anticipatã devenea, la îndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege, automat o pensie pentru limitã de vârstã sau era nevoie în acest sens de o cerere.
De asemenea, cu privire la încãlcarea normelor de procedurã prevãzute de alin. (2) din lege, competentã sã se pronunţe este exclusiv instanţa judecãtoreascã sesizatã cu acţiunea având ca obiect anularea actului administrativ.
În fine, Curtea reţine cã, potrivit Legii nr. 188/2000, pensionarea constituie o modalitate de încetare a calitãţii de executor judecãtoresc, iar în situaţia în care executorul judecãtoresc se pensioneazã pentru limitã de vârstã, acesta se poate reîncadra în muncã, cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege pentru exercitarea profesiei, şi va putea cumula pensia cu veniturile realizate din desfãşurarea activitãţii de executor judecãtoresc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
