Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.306 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 8 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Chivu şi Mircea Darie în Dosarul nr. 23.178/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi şi de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 3.028/180/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã, cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 910D/2010, autorul excepţiei Relu Teodorescu a formulat o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea cererii motivat de împrejurarea cã de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 15 decembrie 2009, şi pânã în prezent autorul excepţiei a beneficiat de un interval suficient de mare pentru a face demersuri în vederea angajãrii unui avocat.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 647D/2010 şi nr. 910D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 910D/2010 la Dosarul nr. 647D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2009 şi Decizia nr. 145 din 4 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 23.178/245/2007 şi nr. 3.028/180/2006, Judecãtoria Iaşi şi Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã, cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Valentin Chivu, Mircea Darie şi Relu Teodorescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 21 alin (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 alin (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiile art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instanţele de judecatã pot valorifica probe obţinute cu încãlcarea dreptului la apãrare şi la un proces echitabil, negând totodatã rolul cercetãrii judecãtoreşti nemijlocite, care constituie garanţia unui proces echitabil.
Judecãtoria Iaşi şi Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã, cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, care au urmãtorul conţinut: "Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 275 din 26 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, şi <>Decizia nr. 704 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, statuând cã, în pofida faptului cã, în faza de urmãrire penalã, apãrãtorul inculpatului nu mai poate fi prezent la audierea martorului, aceasta nu înseamnã cã precizãrile date în cauzã sunt valorificate tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedurã penalã, o valoare dinainte stabilitã şi aprecierea lor se face de organul de urmãrire penalã în urma examinãrii tuturor probelor administrate şi în scopul aflãrii adevãrului. De aceste obligaţii este ţinutã şi instanţa de judecatã în faza de cercetare judecãtoreascã, care, dupã citirea depoziţiei martorului în condiţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, va proceda în consecinţã.
Curtea mai constatã cã, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a cristalizat ideea potrivit cãreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apãrare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat sã depunã mãrturie în faţa tribunalului nu poate fi luatã în considerare dacã acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, sã interogheze persoanele ale cãror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecatã. Prin urmare, nu se poate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate este încãlcat dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât acuzatul a manifestat un dezinteres total faţã de administrarea probelor atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de judecatã. Aceasta deoarece, cu ocazia prezentãrii materialului de urmãrire penalã, inculpatul, deşi a avut posibilitatea solicitãrii unei eventuale confruntãri, nu s-a prevalat de acest drept. A porni de la premisa administrãrii pãrtinitoare a probelor, complinitã de nepãsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece, aşa cum s-a arãtat, procesul penal are, între altele, ca scop numai pedepsirea persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, fiind guvernat de principiul aflãrii adevãrului.
Mai mult decât atât, Curtea mai constatã cã, în viziunea instanţei europene, art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune asigurarea completã a egalitãţii armelor în materie, ceea ce înseamnã cã, sub aceastã rezervã, textul lasã autoritãţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probã fãcute de acuzat în mãsura compatibilitãţii ei cu noţiunea de proces echitabil.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Chivu şi Mircea Darie în Dosarul nr. 23.178/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi şi de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 3.028/180/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã, cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
