Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.306 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Varvara Bizim în Dosarul nr. 9.558/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.558/99/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Varvara Bizim într-o cauzã civilã ce are ca obiect cererea de demolare a construcţiei aflate pe terenul proprietatea reclamantului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dreptul de proprietate al proprietarului imobilului construcţie, creând o discriminare evidentã între dreptul de proprietate al acestuia şi dreptul de proprietate asupra imobilului teren pe care este edificatã construcţia. Aratã cã, în condiţiile în care aceste drepturi sunt în concurs, dreptul de proprietate ar trebui ocrotit în mod egal, indiferent de titular şi de obiectul acestui drept. Tribunalul Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã art. 494 din Codul civil reglementeazã accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, o construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane. Proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul prevederilor art. 494 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit). Totodatã, aratã cã susţinerea potrivit cãreia tratamentul juridic diferit al proprietarului construcţiilor sau plantaţiilor faţã de proprietarul terenului contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu principiul egalitãţii în drepturi şi, totodatã, sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 152/2007 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, având urmãtorul conţinut: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã de bunã-credinţã, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri, şi lucrãri, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plãti o sumã de bani egalã cu aceea a creşterii valorii fondului." Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentalã şi cu o motivare similarã. Astfel, prin <>Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, Curtea a reţinut cã prevederile art. 494 din Codul civil reglementeazã accesiunea imobiliarã artificialã ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane. Prin urmare, proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Prin decizia menţionatã, Curtea a respins excepţia şi a constatat cã o terţã persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã nu poate fi reţinutã. Totodatã, prin <>Decizia nr. 91 din 4 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 mai 2003, Curtea, în realizarea controlului de constituţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 3 teza finalã din Codul civil, a reţinut cã acestea sunt aplicabile în cazul accesiunii imobiliare artificiale, atunci când o terţã persoanã de bunã-credinţã realizeazã pe terenul altcuiva plantaţii, construcţii sau alte lucrãri, folosind propriile materiale. În aceastã situaţie proprietarul fondului pe care se aflã construcţiile sau plantaţiile fãcute de altul datoreazã despãgubiri celui care a construit sau a plantat. Atunci când constructorul este de bunã-credinţã, având convingerea eronatã cã acel teren este proprietatea sa, în mod obligatoriu proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei, cu obligaţia de a-l despãgubi pe constructor, fãrã a putea cere însã dãrâmarea sau ridicarea lucrãrilor efectuate. Textul de lege criticat stabileşte întinderea obligaţiei de despãgubire, oferind posibilitatea proprietarului terenului de a opta între plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii, pe de o parte, sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, pe de altã parte. Departe de a constitui o încãlcare a dreptului de proprietate, textul de lege dedus controlului este în concordanţã cu definiţia datã proprietãţii de art. 480 din Codul civil, care prevede cã "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege", şi oferã o soluţie rezonabilã conflictului de interese legitime dintre proprietarul fondului şi constructorul de bunã-credinţã pe terenul acestuia, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finalã, conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Totodatã, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia prevederile art. 494 din Codul civil creeazã o discriminare evidentã între proprietarul construcţiei şi proprietarul terenului pe care este edificatã construcţia, de vreme ce acestea se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Varvara Bizim în Dosarul nr. 9.558/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
