Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.305 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 8 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţia Copilului Bihor în Dosarul nr. 4.353/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.353/325/2008, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţia Copilului Bihor cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 , care instituie pentru unitãţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitate obligaţia de a pune la dispoziţia acestora spaţiile corespunzãtoare funcţionãrii lor şi de a asigura dotãrile necesare desfãşurãrii activitãţii prevãzute de lege, încalcã dreptul de proprietate publicã al unitãţilor care au în administrare bunuri proprietate publicã. În acest sens, aratã cã dreptul de administrare asupra unor astfel de bunuri "este modalitatea juridicã de exercitare, în planul dreptului civil, a însuşi dreptului de proprietate publicã", iar proprietatea publicã este inalienabilã, ea putând fi doar datã în administrare, concesionatã sau închiriatã.
Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, limitarea dreptului de proprietate fiind impusã de necesitatea garantãrii exercitãrii efective a dreptului de asociere liberã a cetãţenilor în sindicate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin <>deciziile nr. 50/2004 , nr. 475/2007 şi nr. 1.180/2008, considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Unitãţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate sã punã, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzãtoare funcţionãrii acestora şi sã asigure dotãrile necesare desfãşurãrii activitãţii prevãzute de lege."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege este contrar prevederilor art. 136 alin. (2) din Constituţie referitor la garantarea şi ocrotirea proprietãţii publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 nu fac distincţie în ceea ce priveşte natura bunurilor ce trebuie puse la dispoziţia sindicatelor de cãtre unitãţi, respectiv dacã aceste bunuri sunt proprietate publicã ori privatã.
În ceea ce priveşte bunurile proprietate privatã, Curtea, prin <>Decizia nr. 50 din 12 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 26 februarie 2004, şi <>Decizia nr. 1.180 din 6 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, a reţinut cã restrângerea adusã acestui drept este conformã prevederilor constituţionale şi este justificatã de nevoia de a garanta efectivitatea exercitãrii dreptului de asociere liberã a cetãţenilor în sindicate, prevãzut de art. 40 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte proprietatea publicã, Curtea constatã cã argumentele autorului excepţiei pleacã de la premisa potrivit cãreia obligaţia impusã de <>art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 aduce atingere însuşi caracterului inalienabil al proprietãţii publice. Or, textul de lege criticat nu obligã la înstrãinarea bunurilor, ci doar la restrângerea folosinţei acestora de cãtre cel cãruia i-au fost date în administrare, în anumite condiţii justificate de necesitatea protejãrii unui drept fundamental. Astfel, restrângerea are în vedere conţinutul dreptului de administrare, fãrã a afecta atributele dreptului de proprietate publicã. În acest context, trebuie menţionat cã dreptul de administrare nu este absolut, condiţiile exercitãrii fiind stabilite prin actul de dare în administrare şi, în acelaşi timp, limitate de cadrul legal existent. De asemenea, trebuie amintit faptul cã prima raţiune a bunurilor proprietate publicã este aceea de a servi uzului sau interesului public, iar contractul de administrare, deşi reprezintã o modalitate de a asigura o mai bunã şi eficientã exploatare a acestor bunuri, îmbinând interesul public cu cel privat, nu trebuie sã se îndepãrteze de la acest prim obiectiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţia Copilului Bihor în Dosarul nr. 4.353/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
