Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.304 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi a dispoziţiilor art. 257 alin. (8) şi <>art. 259 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 863 lit. b) din aceeaşi lege şi raportate la dispoziţiile <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Flavia-Ioana Maier în Dosarul nr. 15.841/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Judeţului Cluj, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 913D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi a dispoziţiilor art. 257 alin. (8) şi <>art. 259 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 863 lit. b) din aceeaşi lege şi raportate la dispoziţiile <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Anatol Pânzaru în Dosarul nr. 16.046/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocatul Flavia-Ioana Maier. Lipseşte partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Judeţului Cluj, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 797D/2009 şi nr. 913D/2009 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Partea prezentã este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public solicitã, de asemenea, conexarea dosarelor. Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 913D/2009 la Dosarul nr. 797D/2009, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Autorii excepţiei solicitã admiterea acesteia, considerând cã prevederile <>art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 sunt discriminatorii sub aspectul întinderii obligaţiei legale sub imperiul cãreia se aflã cele douã categorii de persoane la care se referã legea: cei care nu realizeazã venituri impozabile şi cei care realizeazã astfel de venituri. Astfel, diferenţa de tratament juridic pe care legiuitorul o aplicã unor persoane aflate în situaţii obiectiv similare - persoane ce au obligaţia de a se asigura, dar nu pot dovedi plata contribuţiei - rezidã doar în diferenţa de venituri pe care le obţin aceste persoane. În plus, de textul de lege criticat beneficiazã şi persoane pentru care nu se justificã raţiunile de protecţie socialã urmãrite de acest text, aşa cum sunt cei care realizeazã venituri impozabile nedeclarate. În continuare, aratã cã prevederile art. 257 alin. (8) şi <>art. 259 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile, având în vedere cã în baza acestor dispoziţii se procedeazã la executarea unor creanţe nãscute într-o perioadã în care aceastã lege nu era în vigoare. Astfel, <>Legea nr. 95/2006 nu poate aduce atingere dreptului nãscut sub imperiul legii anterioare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , care prevede un termen de prescripţie mai redus şi o altã bazã de calcul a contribuţiei, respectiv salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã autorii excepţiei solicitã, în realitate, modificarea textelor de lege criticate, ceea ce este atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, aratã cã aspectele referitoare la aplicarea retroactivã a textelor de lege sunt de competenţa instanţelor de judecatã, iar nu de competenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 2 şi 13 februarie 2009, pronunţate în dosarele nr. 15.841/211/2008 şi nr. 16.046/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) coroborate cu cele ale <>art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi a dispoziţiilor art. 257 alin. (8) şi <>art. 259 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 863 lit. b) din aceeaşi lege şi raportate la dispoziţiile <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Flavia-Ioana Maier şi Anatol Pânzaru cu prilejul soluţionãrii unor contestaţii la executare privind sume reprezentând contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 creeazã, prin dispoziţiile reglementate la lit. a) şi b), o situaţie discriminatorie, care contravine art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Astfel, persoanele care nu realizeazã venituri impozabile sunt privilegiate, întrucât pot obţine calitatea de asigurat plãtind contribuţia pe ultimele 6 luni, în timp ce persoanele care realizeazã astfel de venituri obţin aceeaşi calitate cu condiţia plãţii contribuţiei pe ultimii 5 ani. Mai mult, acest text de lege profitã celor ce în realitate obţin venituri fãrã a le declara organelor fiscale, încurajând astfel "munca la negru". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 raportate la prevederile art. 259 alin. (8) şi art. 257 alin. (8) din aceeaşi lege, precum şi la cele ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , susţin cã acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, în aplicarea acestor texte de lege, au fost stabilite obligaţii de platã pe baza unor creanţe nãscute începând cu anul 2000, având ca temei legal prevederile <>Legii nr. 95/2006 , aceasta în condiţiile în care titlul VIII din aceastã lege, care reglementeazã stabilirea acestor obligaţii, a intrat în vigoare în luna mai a anului 2006. Judecãtoria Cluj-Napoca aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât modul de stabilire a contribuţiilor la bugetul de asigurãri este atributul suveran al legiuitorului, care poate stabili diferenţieri la modul de platã între diferite categorii de asiguraţi. Aratã însã cã principiul egalitãţii nu a fost încãlcat între membrii aceleiaşi categorii de persoane. În acelaşi timp, considerã cã nu este încãlcat nici principiul neretroactivitãţii legii civile, fiind evident cã prevederile <>Legii nr. 95/2006 nu se pot aplica anterior intrãrii sale în vigoare. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, referindu-se la prevederile <>art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 , aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra acestui text de lege, stabilind prin <>Decizia nr. 705/2007 cã acesta este în conformitate cu prevederile Legii fundamentale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 , coroborate cu cele ale <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , aratã cã respectarea exigenţelor constituţionale privind ocrotirea unor interese naţionale, de interes general, ce se sprijinã pe contribuţiile prin impozite şi taxe la cheltuielile publice ale cetãţenilor, justificã poziţia privilegiatã a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, sub aspectul protecţiei acordate drepturilor de creanţã. De asemenea, aratã cã, aşa cum s-a reţinut în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 158/1998 , obligarea la plata contribuţiei prevãzute de lege şi anterior nu poate fi privitã ca având un caracter retroactiv. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referindu-se la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizatã în <>Decizia nr. 539/2006 . Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii civile, aratã cã instituirea unor termene de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale, diferite de cel general, nu aduce nicio atingere principiului constituţional amintit. În plus, dispoziţiile <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 dau expresie art. 78 din Legea fundamentalã, stabilind cã intrarea în vigoare a prevederilor actului normativ criticat are loc la 30 de zile de la publicare. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: - Art. 257 alin. (2) şi (8): "(2) Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar; c) veniturilor din agriculturã supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silviculturã, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadreazã la lit. b); d) indemnizaţiilor de şomaj; e) veniturilor din pensiile care depãşesc limita supusã impozitului pe venit; f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-e), alin. 2^1 şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar. [...] (8) Termenul de prescripţie a plãţii contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevãzut pentru obligaţiile fiscale."; - Art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8): "(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat: a) sã achite contribuţia legalã lunarã pe ultimele 6 luni, dacã nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculatã la salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii, calculându-se majorãri de întârziere; b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã; [...] (8) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (7) termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculeazã începând cu data primei solicitãri de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurãri de sãnãtate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calitãţii de asigurat, dupã caz."; - Art. 863 lit. b): "Prezenta lege intrã în vigoare astfel: [...] b) la 30 de zile de la publicare: titlul I «Sãnãtatea publicã», titlul II «Programele naţionale de sãnãtate», titlul V «Asistenţa medicalã comunitarã», titlul VII «Spitalele», titlul VIII «Asigurãrile sociale de sãnãtate», titlul XVI «Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sãnãtate Publicã şi Management Sanitar»;". De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel." Autorii excepţiei considerã cã sunt încãlcate urmãtoarele prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) care consacrã neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã un prim aspect pus în discuţie de autorii excepţiei vizeazã existenţa unui tratament juridic diferenţiat la care sunt supuse persoanele care realizeazã venituri impozabile în raport cu cele care nu realizeazã astfel de venituri, tratament instituit de prevederile <>art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 . Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi impune instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii identice. Aceasta nu înseamnã însã omogenitate, astfel cã situaţii diferite permit şi uneori impun o reglementare diferitã, în deplin acord cu principiul constituţional amintit. În mod asemãnãtor, principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor sã se facã în acelaşi mod de cãtre toţi contribuabilii, prin excluderea oricãrui privilegiu sau discriminãri, astfel ca, la venituri egale, contribuţia sã fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însã ca aşezarea sarcinilor fiscale sã ţinã cont de capacitatea contributivã a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale sã se ţinã seama de necesitatea de protecţie a pãturilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizeazã situaţia individualã şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauzã. Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci când, prin <>Legea nr. 264/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioarã a <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 , nediferenţiatã pe categorii sociale, a fost modificatã, instituindu-se un tratament juridic diferit dupã cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin aceastã modificare s-a urmãrit realizarea unei situaţii mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri şi a cãror situaţie, obiectiv mai dificilã din punct de vedere financiar, impunea un efort disproporţionat pentru a obţine calitatea de asigurat în condiţiile <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 în raport cu efortul depus de persoanele care realizeazã venituri impozabile. În plus, s-a avut în vedere şi faptul cã, în situaţia acestei din urmã categorii de persoane, neachitarea contribuţiei la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate nu a fost justificatã de imposibilitatea obiectivã a acestora de a îndeplini aceastã obligaţie, ci pe ignorarea ei. Pentru aceste motive, Curtea apreciazã cã diferenţa de tratament juridic instituitã de prevederile <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 este rezonabilã şi proporţionalã cu situaţia avutã în vedere de legiuitor. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la principiul neretroactivitãţii legii civile, Curtea constatã cã niciunul dintre textele de lege criticate nu conţine prevederi prin care sã se indice aplicarea retroactivã a legii, astfel cã acestea încep sã producã efecte juridice dupã intrarea în vigoare a legii. De asemenea, aceste texte de lege nu prevãd intrarea în vigoare a legii contrar normelor constituţionale ale art. 78. Cenzurarea modului în care instanţele aplicã legea, criticat de asemenea de autorul excepţiei, nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Flavia-Ioana Maier şi Anatol Pânzaru în dosarele nr. 15.841/211/2008 şi nr. 16.046/211/2008 ale Judecãtoriei Cluj-Napoca. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
